Lebăda nopții

Îşi duce povara de-a pururea ceasul
Tic tac-ul se-aude-n secundele reci
Şi dacă vreodată îţi pregetă pasul
Mai vreau pe la mine, iubito, să treci.

Cojocul ursitei își toarce norocul
Cicoarea doinește prin lanul de grâu,
Făina iubirii se scurge prin jocul
Dințoaselor valțuri la moară, pe râu.

Se-adapă fântâna speranței cu soare,
Oglinzi de iubire răsar pe poteci
Şi totuşi iubirea în braţe de floare
O las santinelă de vrei să mai treci.

E tot mai amară tăcerea din miere
Lumina se culcă prin lacrimi târzii,
Îndată, ți-aş face o curte de stele
De vrei pe vecie icoană să-mi fii.

Prin doruri aprinse voinţa se-ncurcă
Şi dorul se zbate, dar plânge-n zadar,
Din pântecul nopţii vulcanii se urcă
S-aprindă ţigara din focul stelar.

Iubirea e-n spate, uitarea e-n faţă
Şi zările toate sunt urme de crini
Şi plouă cu floare şi versul îngheață,
Iar malul speranţei e stins de lumini.

Lebăda nopții sub lună-și desface
Albastrele aripi cu penele moi
Şi totuşi se cântă, se zboară, se tace
Şi-n mine-i o lume formată din Doi.

Tăcerea-i adâncă în suflet, şi-afară.
În juru-ți e lumea cu soare divin,
Să-mi fie plecarea-ți puțin mai uşoară
Îmbrac suferinţa  în floare de crin!

Destinul  coseşte otava din ceasul
Ce doarme-n cadranul iertării târzii
Şi dacă vreodată îți pregetă pasul
Mai vreau pe la mine, iubito, să vii.

24.05.2017

Iubito, lumea mă-ntreabă

Iubito, lumea mă-ntreabă
Unde este umbra mea ?
Le  raspund și eu degrabă:
Doarme în privirea ta!

19.05.2017

Catren funebru

Când prin sat sosește moartea cu pas negru și străin

Nu te bucura că intră la dușmanul tău vecin,

Peste o vreme neștiută, tot cu neagra ei manta,

Neîntrebată o să intre chiar și prin căsuța ta.

19.05.2017

Garsoniera cu secrete

Orice domn în suflet are un secret, oricât de mic,
Despre el, în astă vreme, nimeni nu va şti nimic
Însă, la femeie, sigur, sunt secrete cu temei,
Cel puţin o garsonieră poartă-n inimioara ei.

Sensul lor, al înţelege, sufletul nu mi-am pornit,
Apoi, tainele de-i aflu, ea cu trupul dezgolit
Către mine vine-ndată, şi cu glasul nepătruns
Lin îmi zice la ureche: eu nu am nimic de-ascuns.

 18.05.2017

Noapte bună

‘’Aş vrea să-ţi dedic câteva clipe sau ore,
Dar sunt la un ceai, nu mă lasă Tagore!
Nici Shakespeare, Goethe sau Esenin...
Mai stau... din Kalevala să sorb puţin.
Aaa, era să uit, în infern cobor pe-nserat
Să scutur vulcanii, tăcerea s-o bat,
În floarea de măr iubirea s-aştern
Când stau cu Dante-n infern,
Apoi întors spre miazăzi zăresc
Lumina lui Rumi, cu Saadi zâmbesc,
Cu Omar ciocnesc o cupă albastră
Şi lira iubirii e patria noastră.
De Hafez, nu ştiu de pot să-ţi zic’’,

Lui Pușkin pistolul din luptă-i ridic
De Lermontov spun vorbe duium
Că umblă cu Blok pe-același drum,
Cu Stănescu, Labiș, Păunescu, Beniuc
Ca un tovarăș de slovă mă duc,
Dar când florile pe boltă apar
Chem gândurile-n al serii hambar
Şi perna pun pe-al zilei festin
Când lângă mine-nflorește Esenin.
Zăresc prin frunza timpului drag
Cum în al sufletului luminat iatac
Pătrunde vioreaua şi ploaia târzie
Și Luna duioasă tăcerea rescrie
Şi dorul mă cheamă cu glasul de fată
Să pun capul pe inimă-i roşcată!

Noapte bună înger de pază,
Noapte bună ziuă-n amiază,
Noapte bună ascunsă rază de soare
În trup de iubită cu nume de floare.

Acum merg spre noaptea durerii,
Speranțele-mi las în floare tăcerii
Şi capul mi-l las pe inima-i roşcată
Noapte bună floare cu nume de fată

19.04.2015

E atâta soare-n sânul tău

E-atâta soare-n sânul tău
            Și tare bine-ţi este
Că mi-aş dori pe loc să curm
            Tristeţea din poveste.

Eu mă afund cu drag în Iad
            Cu tot ce-mi aparţine
Să pot mereu a-ţi oferi
            Perechea ta din mine.

Suspinul tristului amor,
            Se-apleacă prin lumină
Ca trandafirul ce-a fost rupt
            Din vesela grădină.

Tristeţea florilor m-a prins
            Cu norii la ureche
Şi dacă e să fie scris:
            Și-n Iad să fim pereche.

Că dorul doarme si-n furtuni
            Și-n zilele senine,
Şi doar iubind eu pot s-aprind
            Luminile din tine.

Pe fluviul timpului hoinar
            Cu vanturi reci, rebele
Doar tu mai urci un curcubeu
            Pe cerul vietii mele.

E atâta soare-n ochii tăi
            Sau poate Raiul este
Că ploi de stele cad din ei
            Pe trista mea poveste.

Uscat de dor şi frânt de drag,
            Aşa grăia prin vis
Salcâmul vechi şi gros şi-nalt,
            De iederă ucis.

11.05.2017

Bună dimineața

Minunată e cântarea şi cu ea sufletul meu
A-nflorit cu bucurie într-un pui de curcubeu,
Trece vesel peste doruri versul cu miros de soc
Scuturând în mine mituri care s-au trezit din foc.
Mi-era dor de rândunica ce zburda prin slova mea
Sub noianul de cuvinte cu parfum de micșunea.

Am dormit somn fără voie până dincolo de Noi,
Se făcea că pana-mi tristă se ridică din noroi,
Ca o pasăre pribeagă nu-şi găsea odihna-n veci
Pierdută din călimară pe sălbatice poteci.
Tușul înnegrit de vreme ce urca-n peniţa mea
Se pitise-n cauciucul ce stă jgheab lângă cișmea.

Azi, am fost sunat de lună când trecea peste cerdac
Și mi-a zis să iau vigoare dintr-un pui de liliac.
Și-a mai zis tare sfioasă, dar cu glasul plin de dor:
Nu te mai piti, băiate, în cojocul unui nor.
Scrie, cântă şi dansează, simte-al tinereţii val,
Nu lăsa oceanul vieții să te-arunce peste mal !

Zvârle-n soare pălăria, lasă-ţi diplomatul greu,
Prinde sapa regăsirii și coboară-n visul tău,
Sapă cerul poeziei care doarme-n cartea ta,
Doar pansând rana iubirii, leacul ți l-oi căpăta !
Lasă-le-n pustiu de acte, de dosare şi ce-or fi,
Şi prin versuri poartă-ţi paşii pe cărări trandafirii.

Am luat aminte-ndată şi cu sufletul pribeag
Am tras razele de lună peste al bucuriei prag,
Haina-am aruncat-o iute şi cu pieptul dezgolit
Am tuns macii așteptării de pe câmpul primenit.
Bună dimineaţa, soare, trupul tău de aur plin
Varsă liniştea luminii peste chipul meu senin.

Bună dimineaţa, ape, bună dimineaţa, flori
Noapte bună, surioare, gingaşe privighetori,
Rouă, bună dimineaţa, ai venit pe crinii mei
Şi pe sufletele duse revenite-n flori de tei.
Bună dimineaţa, lună, înger drag cu chip duios,
Mi-ai descătuşat izvoare în elanu-mi furtunos.

Bună dimineaţa, viaţă, de somn fost-am priponit
Şi uitasem lângă prispă versul meu neînflorit.
Doamne, câtă iarbă crudă doarme peste slova mea
Şi tot farmecul luminii se coboară lângă ea,
Luna mea cu săndăluţe, tu, în mersul lin, tăcut,
Porţi cu fală la rochiţă şnurulețul desfăcut.

Bună dimineaţa, viaţă, iar mă simt ştrengar, vioi,
Şi sorb rozele iubirii năvălite-n pas de Doi.
Vreau cu palmele curate prin cetatea unui vis
S-așez genele iubirii peste ochi de Paradis
Şi din crisalida slovei să scot roi de fluturaşi
Cum din lapte scotea mama, brânză pentru copilaşi.

Bună dimineața !

05.05.2017

Condurul

Motto:

Cu parfum suav în jur
        Dormea timpu-ntr-un condur.

Prin livada amintirii, nins de doruri și de  lună,
Am plecat de dimineaţă lin purtat de paşii mei.
Sufletele duse-n vreme de sub țarina străbună
Spun poveşti din altă lume ridicate-n flori de tei.

Luminat îşi lasă cerul peste brazii ‘nalţi şi tineri
Barba lui de vise tandre învelite-n colb de stea.
A sosit de prin poveste, obosită, Sfânta  Vineri
Și se-așază-n tinda mică unde mama mă punea.

Dintr-o traistă burduşită a ieșit ușor la soare 
O poveste minunată cu prinţese şi pitici,
Dintre filele-nvechite bat sălbatic din picioare
Caii albi cu stea în frunte stăpâniţi de-al vremii bici.

Azi, cireşii plâng în floare şi când vântul îi anină
În imperiul fanteziei mă văd tras de-un muguraş,
Am luat și eu condurul din desaga cu lumină
Ce-l purta Cenuşăreasa când eram eu copilaş.

Se făcea că vine zmeul şi în mâna stângă-şi duce
Buzduganul ros de carii cu lemn galben și peceți.
Sfânta Vineri, grijulie, a făcut prin vreme cruce
Şi deodată-n faţa noastră se-nălțară mari cetăţi.

Între ziduri de lumină m-am lăsat tras în poveste,
Sorbea jarul de iubire sufletul meu ştrengăresc,
Cine pleacă, cine vine, cine stă şi cine este,
Erau toate rânduite, numai zmeul să-l opresc.

La cetăţi sunt santinele, nimeni nu le stă-nainte
Le-a dat zmeul patru lire, iar la alţii basamac,
Până când am luat aminte, poarta visului cuminte
Au deschis-o trădătorii făcând zmeului pe plac.

Când află Cenuşăreasa, care sta cu mine-n tindă,
Că la poarta fericirii sosi zmeu-ntr-un MBW-eu,
Prinse geanta despărţirii dintr-un cui bătut în grindă
Şi fugi de prin poveste dincolo de visul meu.

Nu mai cred în basme oarbe, nu mai e Cenuşăreasa,
Nu mai pot s-arunc un pieptăn să răsară ziduri reci,
Unde-mi eşti tu, bucurie, unde-mi este oare casa
Unde-mi sta Cenuşăreasa la răscruce de poteci?

Luna trece peste gânduri cu sprâncenele-obosite,
Licuricii-n tinda vieții dorm în cuib de rândunea.
Din volumele-nvechite se-aud urme de copite,
Iar oglinda amintirii plânge spartă -n fața mea.

30.04.2017