După al tău surut duios
Plânge buza mea de jos.
Uite, plânge-n mod supus
Chiar şi buza mea de sus.
Aşa grăiește-n dimineaţă
Floarea Soarelui semeaţă,
Când o pasăre duioasă,
Trăgând soarele din casă,
Pune prin suspin de zori
Ouă mici de rouă-n flori.
Apoi dacă plânge-o floare
După-a Soarelui cântare.
Eu, ce-ți sunt lumină lină,
Roză galbenă-n grădină,
Plâng acum, neputincios,
După buza ta de jos.
Din ochi roua mi s-a dus
După buza ta de sus,
Şi vărs lacrimi de cu zori:
Ouă mici de rouă-n flori.
Şi-am să plâng aşa, mereu,
Pentru că prin evul greu
Floarea soarelui sunt eu
Şi-n singurătatea mea
Să mi te cobori, aş vrea,
Ca un cer aprins de rouă
Între buzele amândouă,
Când o pasăre duioasă
Scoate soarele din casă.
Până atunci, în mod duios,
Plânge buza mea de jos
Și-n visare mi s-a dus
Către buza ta de sus.
20.11.2017
