Toropeală.
Zac pe plajă, somnoroşi, doi zurgălăi
Şi se leagănă-n smarald marea lină-n ochii tăi!
Fericită poartă-n spate visuri albe-n doruri vii
Şi cu ea speranţe late pe un val de bucurii;
Cauţi cu privirea roză albatrosul dus în larg;
Cu iubire, urci iubirea, pe semeţul ei catarg;
Câteodată, valu-şi saltă alba-i creastă în tării,
Şi atunci, prin luna haltă, fură stele-n cochilii
Şi, ca un pierdut Herald, eu anunţ în cer la zei
Că se leagănă duioasă, verde, lină-n ochii tăi;
În adânc, în nopţi cu lună, pui la Soare-n farfurii
Inimioara-ţi caldă, bună, marea mea cu valuri vii!
În adâncul tău mirific într-un fel de curcubeu
Ţeşi beteală de iubire să o dau la dorul meu!
Şi când arde-n flăcări albe, nărăvaş un val vioi
Mă cunun cu valul verde în altarul cifrei doi!
Coborând, eu urc prin tine şi tu vii să mă dezmierzi
Cu sfioase unde line, marea mea cu ochii verzi!
Şi se leagănă-n smarald marea lină-n ochii tăi!
Fericită poartă-n spate visuri albe-n doruri vii
Şi cu ea speranţe late pe un val de bucurii;
Cauţi cu privirea roză albatrosul dus în larg;
Cu iubire, urci iubirea, pe semeţul ei catarg;
Câteodată, valu-şi saltă alba-i creastă în tării,
Şi atunci, prin luna haltă, fură stele-n cochilii
Şi, ca un pierdut Herald, eu anunţ în cer la zei
Că se leagănă duioasă, verde, lină-n ochii tăi;
În adânc, în nopţi cu lună, pui la Soare-n farfurii
Inimioara-ţi caldă, bună, marea mea cu valuri vii!
În adâncul tău mirific într-un fel de curcubeu
Ţeşi beteală de iubire să o dau la dorul meu!
Şi când arde-n flăcări albe, nărăvaş un val vioi
Mă cunun cu valul verde în altarul cifrei doi!
Coborând, eu urc prin tine şi tu vii să mă dezmierzi
Cu sfioase unde line, marea mea cu ochii verzi!
