Cu altu-n Hotel...

Cu altu-n Hotel...

De intri, pierduto, cu altu-n Hotel
Să-mi arunci inelul de pe degetel !
Oare crezi că noul chiar aşa nu ştie
Că eşti divorţată numai pe hârtie?

Şi când stingi lumina şi în braţe-l iei
Să scoţi din ureche... şi cerceii mei!
Să rămâi, pierduto, cât mai naturală
Chiar şi caracterul să te arată goală!

Dacă se va prinde, că tu eşti... aşa
Şi pe ăsta noul... chiar îl poţi lăsa... 
                   ****
Într-o baltă tristă, un rac se plângea
Că broasca ţestoasă  iar... se dezbrăca!

22.07.2015

În altarul unei lacrimi...

Doamne, cât e de frumoasă ! Orice Auroră-n zare

N-ar putea să strălucească mai gingaşă decât ea,

Dar mă doare, off, ce doare, că se pierde-n depărtare

Muza ce mi-a dat lumină, nemaivrând să fie a mea.

Din altarul unei lacrimi când durerea mă cuprinde

Mă cobor cu pas nesigur pe vioară într-un cânt

Şi anunţ întreaga frunză, prin poeme si colinde,

Că e fata cea mai dulce dintre toate pe pământ.

Ea mi-a pus în suflet marea într-o zbatere bizară

Cu adâncu-i melancolic unde raza nu s-a dus,

Şi mi-a fost o primăvară  în altar de floare rară

Când parfumuri neîncepute peste ramul meu a pus.

Sufletul de zână blondă se roteşte peste stele

Ca fuiorul tors de muica pe un fus cu legământ

Şi prin gândurile mele, ca un nor de rândunele,

Eu o văd cea mai duioasă, între îngeri, pe pământ.

Aştrii toţi când se iviră printre nuferii de noapte

Si-au fost puşi în rânduială în cerescul creuzet,

Chiar pe ea, in mod aparte, au extras-o dintr-o carte

Doar să ţină la mânuţă ceasul unui trist poet.

Doamne, dacă-ţi stă-n putere, fă o ultimă minune

Şi alungă-i gândul negru să nu plece-n lumea sa.

Dacă-mi faci aşa-nflorire, fără pic de împotrivire

Pentru gestul tău, Mărite, îţi plătesc cu viaţa mea!

Dacă sigur n-ai putere lumea iarăşi a compune

Tu, cu aripi de secunde, macar depărteaz-o încet…

Şi ca ultimă minune, chiar pe mâna ei mă pune

Să mă poarte toată viata:  ceas cu suflet de poet!

23.07.2015

Poartă un inel fantastic

Poartă un inel fantastic

                  

Lumea s-ar putea s-o ştie. Poartă un inel fantastic
Ce-n globeaza-n el o vrajă cu mirosul de Poem, 
Iar eu prins de geruri triste şi cu sufletul tăciune,
Sfârtecat de părăsire, mă trezesc învins şi gem. 

Ieri, pe strunele vorbirii aşeza înţelepciune
Peste holdele iubirii, luminând ca giuvaer,
Aş fi vrut s-o ţin în suflet, ca icoană fermecată,
Cum păstrează-n cufăr zestrea o copilă de boier.

Peste liniştea senină ea venea cu gând de viaţă
Ca un nufăr de lumină legănat pe ochi de lac.
Dumnezeu când o crease cu priceperea-i divină
I-a dat farmec şi lumină sub parfum de liliac.

Când sosea ca sol al zilei, turna valuri de lumină
Şi-n mireasmă îmbietoare sufletul mi-a legănat,
Doar în cer divinitatea  aduna prin suluri noaptea
Cum strângea şi măcelarul pielea de viţel tăiat.

Izvora din mine însumi dar era şi-n orişicine
Chip dumnezeiesc de fată, înger cu părul bălai,
Poate printre stele doarme o aşa minune roză
Dar în lumea pământească seamăn încă nu-i aflai.

Ea-mi parea că e nepoata zânelor care trecură
În minuni de frumuseţe peste veşnicul pământ.
Dar pare şi-o bunicuţă - cu aceiaşi grea măsură -
Zânele ce fi-vor mâine şi-alte secole la rând.

Dumnezeu a vrut odată vieţile să ni le îmbine
Şi din sfânta împărăţie să ne dea şi nouă un pic,
Dar din pântecul zburdalnic acel bob de apă vie
Ea l-a aruncat cu scârbă ca pe lucru de nimic.

Acum a plecat cu altul, poate aşa îi e destinul
Să n-o ducă niciodată alt bărbat către altar. 
Ei nu-i pasă că durerea scoate ciutura tristetii 
Şi se lasă combinată, păcătoasa, c-un... ştrengar.

Iar de atunci a mea privire e ocean cu undă tristă
Legănat în mal de pleoape şi bătut de vântul dus
Şi corăbii de durere scrijelesc obrazu-mi palid :
Nu că-s părăsit de-o floare, ci... m-a părăsit Isus. 

21.07.2015

Noaptea nunţii mele

E noaptea nunţii mele

Şi-s numai stele-n fagi,

Şi-n jurul meu s-aşeză

Un roi de vise dragi.

O muzică din ceruri

Mă prinde-n vraja sa 

Şi rochia de nuntă-i

Croită dintr-o stea.

Şi vin nuntaşii-n grabă

Ca râul peste stei

Şi văd cum coace cerul

Otava-n ochii ei.

Un înger de fecioară

Cu părul blond, vrăjit,

Va fi ca nimeni alta:

Aşa cum mi-am dorit !

Mireasa fără nume

A tristului destin...

Și sus, geloasa luna,

Mai scoate un suspin.

Dar cineva mă... sună

Şi fuge ca un nor

Un vis duios de nuntă,

Un vis ţesut cu dor.

Şi s-a topit şi nunta...

E tot ce mai visam

Şi stelele plecară

Cu tot ce mai aveam!

Şuvoi de raze triste

Se împletesc sub stea

Şi-n noaptea nunţii noastre

La altul va fi ea!

Tăcerile din muguri

Se-ntorc în rămurea  

Şi mă trezesc tot singur

Şi plâng la nunta mea.