Parfum de tuberoze: 101 și 102

                                     101

Gându-și saltă valu-n Soare din a lumii-nțelepciune

Cum s-a ridicat zburdalnic focul aprig din cărbune

Și cu cât mai multe valuri își duc zboru-n infinit

Cu atât omu-n Marea lumii va fi veșnic fericit!

                                    102

Vorba ce se naște-ndată tot îndată va muri

Și-n urechea pofticoasă prea putin va cântări

Veșnic să-i auzi parfumul, dacă sigur asta vrei,

Pune-ți vorba să coboare peste buza de condei.

26.04.2019

Parfum de tuberoze: 99 și 100

                                 99

Luna n-are nici-o vină că pămânul se rotește

Chiar de-s norii peste suflet ea la fel ne strălucește.

Auritul disc romantic stă pe cerul albăstrui,

Pe când noi ne ducem zilnic în imperiul nimănui.

                                100

Fulgii ce-s pierduți de iarnă și uitați pe munții goi

Se coboară-n primăvară chiar în mugurii de soi

Și din visul iernii triste, când deodată s-au trezit,

Ciripesc prin rămurele într-un tainic colorit.

 24.04.2019

Parfum de tuberoze: 97 și 98

                                  97

Noaptea,  florile din câmpuri-s văduvite de culori

Sau nu poate să le vadă preafrumoșii ochișori,

Dar parfumul cine-l pune prin petalele de flori?

Blând șoptit-a trandafirul: corul de privighetori!

                               98

Întunericul e frate, ca un prinț dintr-o poveste,

Tocmai cu lumina zilei, de când lumea noastră este.

Iar în marea de-ntuneric, în chip drag, miraculos,

Întunericul e prințul cel mai ager și frumos!

19.04.2019

Parfum de tuberoze: 95 și 96

                                   

                                    95

Lumânare-aprinsă-n cântec este sufletul din noi

Farmec plin de vrajă mută-n picăturile de ploi,

Când tristețea-n poartă-ți bate și ai sufletul posac

Ești un nufăr fără-aripi rupt de crivățul buimac.

                                  96 

Între vorbă și-ntre gând sunt oceane de tăcere

Vorba-i pasăre zburată ce-n văzduhuri iute piere,

Numai gândul, bată-l vina, orișicât l-ai primeni

Nu va scoate, niciodată, păsări care pot răni

23.04.2019

Șah

Nu știu șah, dar pun pionul ofrandă pentru gambit
Și deschid la cal portița pentru zboru-i primenit,
Dar se supără îndată un lemnos și trist nebun
Și-mi adună de pe tablă lacrimi albe pentru tun.

Văd o tură cum se zbate prin castelul ei pribeag
Calul tinereții-mi fuge în al patimei meleag
Un pion e prins de frică și strănută subțirel
Când regina, maiestoasă, a pus cortul lângă el.

Regele din miezul luptei, în pantofi cu șnur legați,
Strigă cât îl țin bojogii: dragii mei, nu vă lăsaţi!
Calul trist scăldat în lapte a pornit voinic, vioi
Dar împuns de suliți negre face pasul înapoi.

A pus rochia de nuntă și scăldată-n focul greu
Tot mai tristă e regina, nu-și găsește locul său,
Geaba mi-au sărit ogarii prin reduta zvăpăiată
Că se-mbracă-n doliu rece tura neagră, sfâșiată!

Se-aburesc oglinzi rebele și pianul zace trist,
Un poet în alb romantic șade-n loja de șahist,
Văd în palma deznădejdii sufleţelul meu curat
Și mă doare coasa vremii că se-apropie de Mat!

Sorb aromele din nuferi mă cuminic și-apoi tac
Dorul meu nebun de alb se strecoară-n el posac,
Mor pionii răzvrătirii căutând mereu răsuns:
De ce stelele picate doar în mine s-au ascuns?

Rugina-și trimite prinții prin destinul meu de foc
Viață tu mi-ai fost fidelă într-un mers fără noroc?
Stau lemnoase lacrimi albe peste visele-mi senine
Și-un nebun în straie negre și-a uitat cuțitu-n mine.

Tot mai tristă-i tabla vieții într-un stânjeniu apus,
Scutul drag al tinereții de pe trupul meu s-a dus.
Nu te las, scumpă regină,-n luntrea părerii de rău
Am să fac rocada tristă și-am să mor în locul tău!

20.04.2019

Parfum de tuberoze: 93 și 94

                                     93

Hai să nu cădem în patimi și să judecăm cinstit

Omul văduvit de farmec e ca tronul necioplit

Scândură bătută-n cuie pe un gard fără noroc.

Așa-i sufletul din tine când tristețea intră-n joc.

                                     94

Chiar si florile din câmpuri poartă-n spiritul vioi

Dragostea țesută-n patimi prin tăcerile din ploi.

Mi-a spus macul plin de sete prin petalele-agitate:

“-Vreau o lacrimă cerească peste buzele-mi rujate”

18.04.2019

Parfum de tuberoze: 91 și 92

                                          91

Sufletu-i livadă-albastră și din ea râde la Soare

Cu parfum de simfonie a iubirii mândă floare,

Sufletul la suflet trage printr-al vrajei drag cârlig

Cum la cloșcă vin puiuții zgribuliți de-al vremii frig.

                                      92

Vrei ulciorul fericirii permanent să-ți fie plin?

Menține iubirea verde și cu farmecul deplin !

Cum ulciorul are toartă ca un braț pe șold lăsat

Tot la fel iubirii pune-i suflețelul tău curat.

18.04.2019

Rândunica-n zboruri triste

Sună goarna dimineții

Peste pleoapele-adormite,

Vin mărgele de lumină

Zgribulite spre izvor,

Trestia strănută moale

Zvârlind lacrimi primenite,

Iar un cal de foc apare,

Sus, pe cerul zâmbitor.

Stă cu botul pe lăbuțe

Și din scorbură oftează

Vântul adormit aseară

Sub rochițe de poveri,

Veveriţa-n teiul tânăr

Peste așteptări veghează

Mugurii ce pun pe ramuri

Felinare de tăceri.

Râde mica palisadă

Peste glezne gâdilată

De cohortele de suliți

Din bujorii-abia treziți,

În hlamida re-nverzită

Este-n doruri așezată

O stamină bucuroasă 

Că sorocul i-a sosit.

O secundă rătăcită

De surate-a fost aleasă

Primăverii să-i dea doruri

Și petale pe furiș,

Ceața-mbracă  fâstâcită

O rochiță de mireasă

Iarăși să fie curtată

De-un lăstar, pe povârniș.

Somnoros, pe bolta rece,

Noru-și scutură blănița

Cum face bârsana grasă

De vin ploile-n răspăr.

Rândunica-n zoruri triste  

A rupt inimii portița

Când a pus la mine-n plete

Cuibul florilor de măr.

10.04.2019

Almanah de datini

În fântâna-nțelepciunii,
Intru, şi nu-mi pare rău,
Să-l aduc pe Preamăritul
Chiar în suflețelul tău!
Fost-am solul primăverii,
Născut în ziua dintâi,
Și-am pus inima iubirii
Vieții mele căpătâi.

Uneori, prin seri senine,
Am ieşit la vânătoare
Cum ies lupii nestatornici
Să vâneze căprioare
Aveam sângele fierbinte
Și cu nu știu care spor
Alergam în mine însumi
Să găsesc un vânător.

Dar găsit-am și vânatul
Adormit peste romane
Și-am cerut cu evlavie:
“Rogu-te, Mărite Doamne,
Să nu-mi fie inimioara
Și cu sufletul, certați,
Mai bine mă dă pe mine
Hrană pentru-nfometați!”

Stau acum pe punți de vise
Și istoria mi-e scrisă
Cum lumina reînvierii
De Domnul a fost trimisă
Și destinul mi-este lege
De când ceru-a poruncit
Ca un pom, în fața voastră,
Să vin zilnic înflorit!

Vă iubesc cu evlavie,
Vă iubesc și nu-i păcat,
Voi sunteți ca rostul vieți
Pe cer ziua, îmbujorat.
Îmi dați aripi de lumină
Spre Domnul să mă ridic
Fără-a voastră șezătoarea
Versul meu ar fi nimic.

Vă-ntrebaţi cum toate astea
Le așez în mii de patimi?
Le știu de la mama sfântă
Care-i almanah de datini.
Mi se rup din mine ramuri
Pentru care plâng mereu,
Dar sunt mut de fericire
Când în piaţa-i trupul meu.

Vin toți pomii la fereastră,
Zările sunt tot mai gri,
Toate visele-mi pierdute
S-au ascuns în cochilii
Poate-un val de bucurie
Le va sparge-n mal de carte
Să-mi apară-n zorii poaspeți
Perle vii din vise moarte.

Dar venit-au seri senine
Şi lupii cu botul mare
Au intrat rânjind în mine
Să vâneze căprioare.
Aud glasul plin de sânge
Și mă minunez și eu
Că vânatul poartă haina
Croită din trupul meu.

Baciul aurorei calde
Scoate turma de lumini
La icoana fără patimi
Suflete, vrei să te-nchini?
Mama-i almanah de datini
De tradiţii, și de post,
Să mori sâmbăta sau joia
Suflete nu are rost.

Că prin scoicile de gânduri,
Suflețele, vreau să știi
În poeme și prin cânturi
Tu murit-ai zi de zi,
Geaba vin în mine lupii
Gândul vesel să mi-l fure,
Mieii răzvrătirii mele
Sfârtecați sunt prin pădure

Dar eu cred că n-are rost
În iubire să țin post!

03.04.2019