Sună goarna dimineții
Peste pleoapele-adormite,
Vin mărgele de lumină
Zgribulite spre izvor,
Trestia strănută moale
Zvârlind lacrimi primenite,
Iar un cal de foc apare,
Sus, pe cerul zâmbitor.
Stă cu botul pe lăbuțe
Și din scorbură oftează
Vântul adormit aseară
Sub rochițe de poveri,
Veveriţa-n teiul tânăr
Peste așteptări veghează
Mugurii ce pun pe ramuri
Felinare de tăceri.
Râde mica palisadă
Peste glezne gâdilată
De cohortele de suliți
Din bujorii-abia treziți,
În hlamida re-nverzită
Este-n doruri așezată
O stamină bucuroasă
Că sorocul i-a sosit.
O secundă rătăcită
De surate-a fost aleasă
Primăverii să-i dea doruri
Și petale pe furiș,
Ceața-mbracă fâstâcită
O rochiță de mireasă
Iarăși să fie curtată
De-un lăstar, pe povârniș.
Somnoros, pe bolta rece,
Noru-și scutură blănița
Cum face bârsana grasă
De vin ploile-n răspăr.
Rândunica-n zoruri triste
A rupt inimii portița
Când a pus la mine-n plete
Cuibul florilor de măr.
10.04.2019
Un pastel cu primăvară în călcâi si un poet căruia-i cânt ,,O, rămâi"...
RăspundețiȘtergereO bucurie şi această poezie!
Mulțumesc, Denysa. Mă bucură aprecierea ta și te aștept și pe tine cu versuri frumoase, așa cum m-ai obișnuit. Cu drag.
RăspundețiȘtergere