Speriată de ofertă

 Motto:  

Pot să am grijă de stele,

                           Nu de ochii dragei mele!

Pun în scenă-o piesă nouă, sunt regizorul iubirii
Şi la castingul de stele eşti perfectul candidat,
Pe vrăjitul ghem molatec adun firul amintirii
Şi văd pasărea dorinţei zgribulită prin regat.

Ridic florile speranţei şi fac turn din poezie
În castelul fericirii cu iubirea semnez pact,
Tu, la rampă vii gingaşă, tandră, fină şi mlădie
Când cortina se ridică fericită-n primul act.

Este liniştea furtunii şi tăceri de luat aminte
Stau pe ciucurii cortinei agăţaţi de curcubeu
Inima-ţi tresare lină, suspini dulce şi cuminte
Când în piesa regăsirii am intrat în rol şi eu.

Se coboară primăvara şi duioasă te cuprinde,
Vin pe ramuri muguraşii, prin livadă toporaşi,
Peste valurile albe a prins dorul să colinde
Şi pe funii de mătase vin din ceruri îngeraşi.

Urc pe-o rază-n epopee să-ți iau soarele molatec
Din bazaru-nțelepciunii, dau pe el oricât aș da,
Fără tine nu se poate; şi prin visul meu tomnatic
Zăresc steaua fericirii, ștrengăreşte mă privea.

Pun în coşul bucuriei visul meu de-a fi cu tine,
De sub gene, reflectorul, și-aruncă privirea grea,
În trăiri nemărginite, prins de doruri şi suspine,
Eu te rog cu reverenţă: să fii tu Regina mea!

Lăcrimează spectatorii şi aplaudă-n picioare,
Dar cortina aşteptării ca un fulg de nea căzu,
Tu, cu aripi de lumină, lebădă fermecătoare,
Speriată de ofertă, grațioasă mi-ai zis: NU !

07.01.2017

Vis erotic

                                       Motto:

                             Eu, prin versurile mele,

                             Trezesc luna dintre stele .

Stau cu inima-cernită biciuit de toate cele
Şi-ndoiala mă cuprinde cu zăvoare şi inele,
Patul suferinţei râde şi tăblia prinsă-n joc
Se visează în pădure sub al soarelui noroc.

Stins e zâmbetul ca jarul şi tristeţea iar apasă,
Muntele speranţei albe are fața-ntunecoasă,
Plâng oglinzile iubirii şi din ochii reci şi goi
Curge râul neîmplinirii peste pozele cu noi.

Vântul amintirii şterge praful ca un pămătuf
Eu privesc la doamna care dintre pernele cu puf,
De pe culmile amăgirii, stând întinsă pe divan,
Pune inima-i duioasă semn de carte, la Cioran.

Apoi gândul ei spre altul fuge fără de sfială,
Nu poţi ţine lângă tine femeia care te-nșală,
Peştera visării pune ochi de buhă lăcrimaţi
Peste plopii despărţirii de speranţă clătinaţi.

În priviri roua-mi apare cu soliile tristeţii,
Suferinţa în iubire-i câmpul unde mor poeţii,
Muşcătura unui câine şi piciorul sângerat
Lângă rănile iubirii pare-un fel de sărutat.

Ceasul despărțirii rupe verighetele în două
Licuricii-și pun în ramuri felinarele de rouă,
Iar uitarea dă poruncă prin cohorta de soldați
Să-i pun frişca despărţirii peste sânii zvăpăiați!

02.01.2016