Parfum de tubeorze: 137 și 138

                                       137

Norocul și Ghinionul sau născut ca frați, deodată,
Dar o ceartă nefirească i-a cuprins îmbujorată.
A zis vrajba fericită: să vă-mpac eu nu mai pot,
De-acum tu o iei în dreapta, iar tu du-te peste tot!

                                       138
Dacă nici măcar o carte nu citești, sau vreun ziar
La deșertul cugetării, nu poți pune-n veci hotar.
Pentru bezna din gândire, pentru haosul din gol,
Cartea-i mult mai luminoasă ca o lampă de petrol. 

23.05.2019

Parfum de tuberoze: 135 și 136

135

Cum să nu fie frumoasă fata ce visează-n dar
Liliacul plin de doruri și cu sufletul ștrengar?
Inima mă-mbie tandră în trăiri de „vino-ncoa’ ”
Și mă simt curtenitorul iar curatata-mi este ea.

136
Ce frumoasă e femeia când sub razele de lună
După umerii tăi falnici, tandre brațe împreună.
Arde-n flăcările ude și nu vreți să stați cuminți
Dacă-n suflet poartă faguri de iubire și dorinți.

20.05.20198

Parfum de tuberoze: 133 și 134

                               133

O minunea e femeia ce-și dorește cu ardoare
S-aducă-n lumina lumii fructul ei neprihănit,
Universu-n cântec magic se așează la picioare
Când din pântecu-i de stele vine pruncul fericit.

                                 134
Nu mai e ce-a fost odată, evul parcă-i mai năuc,
Trupu-i o proteză rece din plastic și cauciuc,
Se fac piețe de organe, burse, târguri fel de fel,
Astfel sufletul, sărmanul, va rămâne singurel.

19.05.2019

Parfum de tuberoze: 131 și 132

                          

                              131

Inimioara retrezită simte al dragostei descânt
Și tot ceru-n albăstrele îl transferă pe pământ,
Cine n-a simțit vreodată cum coboară, mintenaș,
Peste sufletul romantic, albul cor de fluturași?

                           132

Şapte ceruri sunt deasupra, dar mai e ceva de soi
Cerul cel mai plin de stele este Cerul pentru Doi.
La femeia grea la pântec găsești ceva nefiresc:
Are-n dulcea ei privire cerul pur, dumnezeiesc.

18.05.2019

Parfum de tuberoze: 129 și 130

129

Tinerețea mea se duce și nu pot s-o mai amân
Chiar dacă cicoare plânge prin livezile de fân,
Eu nu iau natură-n seamă, câteodată mai dă greș,
Dar în plete-mi pune zilnic flori uitate de cireș.

130

Femeia n-a fost făcută numai să privești la ea
Ci de Creator lăsată-i în Creație să stea,
Tandre raze de lumină poartă-n sufletul duios
Și tot Cerul existenței ți-l aduce luminos.

18.05.2019