Bis, bis, bis

Sărutaţi cu grea-nfocare,

Sânii tăi zâmbesc la soare, 

Gura ta cu iz de fragă,

Doamne, cât îmi e de dragă! 

Prin lucirile de stele

Vin în cântecele mele 

Ochii tai ca romanițe

De sub pluguri de peniţe.

Trupul tău cu chip de floare

Scoate apa din răcoare  

Și vin trandafirii-n mine

Din privirile-ţi blajine,
Dar sub buzele-mi rebele

Sânii tăi cu doruri grele, 

Chiar din ușa unui vis

Strigă-ntruna: bis, bis, bis!

31.12.2016

Pe-o frunză verde

Pe-o frunză verde şi uşoară

Cu părul scurs în primăvară

Spre mine ai sosit divină:

Mlădiţă albă de lumină !

Şi-n ploaia caldă dintre noi,

Când cerul lăcrima şuvoi,

Cuprinşi de-al dorului regat

De tine-am fost îmbrăţişat.

Iar eu, duios, la rândul meu,

Am luat din sân un curcubeu,

Din caldele-i culori rebele

Cosiţe ţi-am făcut din ele.

Şi nins de dor nemăsurat,

Un pom ceresc am scuturat

Şi soarele l-am scos din ape

Trăgând năvodul mai aproape

Şi-am împletit duios, curat,

Covor din cercu-i fermecat

Cu care te-am trimis, senin,

Să-mi stai ca lună prin destin,

Dar ploaia s-a oprit, nebuna,

Luând uşor spre totdeauna

Din sufletu-mi pustiu şi nins

Tristeţea care l-a cuprins.

De atunci o frunza răvăşită,

Poartă-n palma-i primenită,

Exact pe locul unde noi

Scoteam tristețile din ploi,

Cuprinși de dor, neprihăniţi,

Doi fluturi albi îndrăgostiţii!

 28.12.2016

Oglinda unui actor

Piesa mea acum se joacă
Sunt actorul vieţii mele.
Toate-n lume au să treacă,
Alte măşti sosesc sub stele.

În tăcere vreau să gust
Trupul tău cu iz de pască
Las în el şi mirt şi must
Şi destinul să-n florească.

Alte măşti sosesc sub stele
Toate-n lume au să treacă
Sunt actorul vieţii mele,
Piesa mea acum se joacă.

Las destinul să-nflorească,
Pun în el şi mirt şi must.
Trupul tău cu iz de pască
În tăcere vreau să-l gust.

14.12.2016

Singurătate

S-a pornit în suflet vântul peste frunzele durerii,
Eu, în pântecul odăii, m-am pitit de iarna grea
Și din strachina ciobită iau cu lingura tăcerii
Ciorba plină de tristeţe din singurătatea mea.

Florile iubirii, stinse, fug în toamnă din câmpie,
Gândurile-s văduvite de văratecul balsam,
Din ţinuturi friguroase, doar c-o mătură târzie
Cineva, dar nu ştiu cine, bate uşurel în geam.

Nu deschid uşa-ndoielii, balamaua ruginită
Ar trezi în mine zorii printr-un scârţâit pahui,
Dar s-a furişat, mişelul, şi-n oglinda răstignită
Zăresc omul de zăpadă că-mi lasă peruca lui.

Crivăţul pornit din zare a rupt aripa visării,
Ard și fulgii amintirii cu rochiţele de nea,
Eu, din strachina ciobită, iau cu lingura tăcerii
Doar piftia închegată de singurătatea mea.

10.12.2016

Femeia

Fericirea se îmbracă în culori de mac duios 
Enigmatică făptură ca un soare luminos 
Murmur pur de şoaptă lină în lumini de curcubeu 
Este steaua ce luceşte peste sufleţelul meu 
În azurul fără seamăn pe o ramură de sânger 
Apar semnele divine că femeia este înger. 

Florile prin bărăgane se trezesc de dimineaţă 
Eludând prin roua rece urâţenia din ceaţă 
Mătură tăcerea lunii frasinul pe şesul lin 
Erupând din letargie norii galbeni de suspin 
Iureşul descătuşării mă găseşte iar că sânger
Atunci când pe mine vin aripioarele de înger. 

Frumuseţea se iveşte pe o cremene de stâncă 
Este noaptea îmbrăcată într-o negură adâncă 
Mi-aş scoate din toc pumnalul şi aşa fără noroc 
Euritmic l-aş înfige într-o inimă de foc, 
Iar când noaptea lasă cerul scufundat în bezna grea 
Aş pune în locul lunii să lucească... Draga mea!

06.12.2016

4.00

Când te bate vântul vremii

Când te bate vântul vremii şi eşti trist şi plictisit
Pansament pentru tristeţe este pofta de citit.
Pentru suflet, cartea vine ca izvor de dor curat
Unde visul se-adapă c-un ţel nou şi parfumat.

Deci aruncă-ţi supărarea, ia din raftul de comori,
Pentru sufleteasca traistă, cărţile ce-ţi dau fiori.
Perlele înţelepciunii doar prin slove punţi îşi fac
Şi-al tău spirit fară veste nu mai e deloc sărac.

Ba mai mult, proverbul spune, şi asta o ştim şi noi,
Numai cărţile te scapă de necazuri, munci, nevoi,
Mi-a spus și Învățătorul cu glas sincer și duios:
Tinere, dacă n-ai carte scurmi cu palmele pe jos !

Agitat de fluxul vieţii am pus cărțile-n ghiozdan
Şi pe treptele răbdării pașii nu s-au dus în van
Am muls ugerul luminii şi-n elanul meu curat
Mi-am pus inima să ardă felinar la noi în sat.

Toţi sătenii plini de grijă vin sfioși pe strada mea
Fără dijmă iau lumina cum iau apa din cişmea,
Numai mama stă la poartă având cugetul deschis
Şi priveşte cum prin mine ard lumini din Paradis.

02.12.2016

4.44

Vecinul

Cât de rău ți-ar fi vecinul ceartă nu face cu el

Mai bine salută-l sincer aplecându-te nițel,

Abătut de-l simți în viață și cu țelul făcut scrum

Pune vântu-ncurajării să-l pună iarăși pe drum .

27.11.2016