Cum să nu-mi iubesc olteanca...

Cum să nu iubesc olteanca, este chipeșă, frumoasă
Şi-mi face din ochii, a șagă: “hai băiete ce mai stai!”
Zână tandră, fermecată, caldă, fină, drăgăstoasă,
Ca un cer scăldat de patimi printre nopțile de Mai.

Pare-o trestie duioasă, pasu-i mic pe drum răsună
Blândă, dulce și suavă-i ca o doină din alt veac,
Dar un pic și-afurisită-i, sărutări de-i cer arvună
Ștrengărește mă surută numai să-mi fie pe plac.

Ard gropițele-n tăcere, genele-i sunt raze aprinse
Iar bărbia ei rotundă pare-un crin cu frunze verzi,
Cum să nu iubesc olteanca, ea cu palme mă cuprinse
Ca o dulce primăvară cu flori tandre prin livezi!

În obraji visează macii, ochii ei de cer se-mbată,
La codiță-și pune floarea cea mai cea din liliac,
Șnuru-i desfăcut la bluză și cămașa-i sumecată,
Când la râu desculţă vine s-aprind nuferii pe lac.

Arde-o-ar focul de fată, când sărută văd toţi brazii
Cum întorc spre piscuri fruntea ruşinaţi de-atâta dor,
Numai ochii mei cu patimi şi-au dat mâna, camarazii,
Trupul ei de floare albastră să i-l scalde-n blând fior.

Dacă fac pe supăratul și-ntorc spatele spre seară
Cum că n-am primit arvuna achitată-n sărutări
Zâmbet lin purtat de lacrimi din privirea ei coboară
Cum coboară toamna crudă peste apele din mări.

Bucuria-mi prinde aripi, sufletul de cer se-mbată
Că-n privirea-i verde crudă dorm icoanele pe pat,
Ce frumoasă e olteanca, pare-o mare fermecată
Ce-și ridică voalul roșu cu gest tandru și curat.

Dar sunt hoți de fericire, prin trăirea mea aleasă
Mi-au pătruns în amintire ca o iarnă veșnic  rea,
Și din noaptea nunții mele, de când mi-au furat mireasa,
Printre nori, în locul lunii, eu zăresc olteanca mea.

30.12.2018

4,00

Azi se naște iar Iisus

Se deschide iarăsi cerul, râuri calde de lumină

Strecurate printre gânduri se coboară spre apus,

Îngerii din aripi albe cheamă liniștea divină

Că-n Ajunul nopții sfinte se va naște iar Iisus.

Boii rumegând tăcerea vor veni cu boturi calde

Lângă Ieslea mică, joasă, transformată în altar,

Și cu lacrimi, Maica sfântă, fiul iar va fi să-și scalde

Și spre-a lumii fericire, să ni-l lase nouă-n dar.

Vin trei crai plini de uimire cu toiege de lumină

Să re-ntoarcă-n iarna moale primăverile din fân,

Maică sfântă abia sosește și cu inima-i senină

Pentru noi va naște fiul să ne fie-n veci Stăpân.

Și mai mult ca niciodată, știu că doare, dar ce doare

Când o mamă-și naște fiul pentru a fi pe cruce pus,

Dar eu fac, Măicuță sfântă, fac din inimă o floare

Ca să-i șterg de sânge trupul, Preamăritului Iisus.

Dar până sosește pruncul, în cea clipă sorocită,

Eu la Dumnezeu dau fuga, printre lacrimi să-l implor:

“Nu-mi lasă, Mărite Doamne, Preacurata chinuită

Când își naște pentru mine Luminatul ei fecior!

Și nu-L bate în piroane, chinuit să stea pe cruce,

Nu-L lăsa prin veacuri oarbe să rămână-al nimănui,

Mai bine mă pune-n lanțuri, doar pe mine, şi mă duce

Să rămân sus, pe Golgota, răstignit în locul Lui.”

24.12.2018

Labirintul din furtună

Printre crengile iubirii răzvrătirea se-nfioară

Purtată de vântul vremii care moțăie ușor,

În fântâna unui cuget haina nopții se coboară

Când vin ciutele sfioase să bea luna din izvor.

Smecherește, trece falnic căpriorul prin livadă

Ca un prinț plin de lumină prin visările târzii.

De sub undele rebele a urcat cerul să-l vadă

Micul pește de aramă cu ochi mici, trandafirii.

În desaga nepăsării  ciocârlia cântu-și poartă

Plâng viorile neunse de sacâzul tristei veri,

Literele fug sfioase să nu prindă ziua moartă

Sunând lin din necuvinte sub penița de tăceri.

Cineva din ceruri zvărle floarea socului curată,

Prin branulă simt cum intră picăturile de Rai,

Nu zbura tu, inimioară, peste apa zbuciumată

Lăsând mamei suferința că pe-aicea nu mai stai.

Se ridică din volume fumul sfânt al vesniciei

Mă zidesc pe mine însumi în nervurile din voi,

Numai cățelușa noptii, cu limbuța nostalgiei,

Soarbe apa repezită care curge printre noi.

Viață dulce, netrăită,  prin clepsidra răsturnată

Plângi ca bobul de lumină de sub gene izgonit,

Către maluri de uitare, cu eșarfa sfârtecată,

Nu pleca tu, suflețele, hai, mai ține-mi de urât !

Dar furtuna nesătulă a tușit ciudat spre mine

Râu fierbinte de lumină mi-a zvârlit din noru-i greu

Și de-atunci măicuța sfântă, pe la cimitir când vine,

Vede-n flacăra din cruce poeme din trupul meu.

12.11.2018

Aş muri încet

 

 Când sunt departe de tine,

 Dragul meu, în mod ciudat,

 Mor încet, duios și sigur

 Şi nu cred c-ar fi păcat.

 

 Mi-aş înfige-n piept cuţite,

 Ştreangul l-aş pune de gît,

 Dar mă tem, mă tem iubite,

 Încă nu-i destul atît!

 

 M-aş duce lîngă viroage

 Şi m-aş aruncă în gol

 Chiar de-i mare săritura

 Mă tem doamne că nu mor.

 

 M-aş duce pe ape tulburi

 Departe de-ai mei vecini

 Să fiu hrană la balene,

 Scobitoare la rechini.

 

 Dar mă tem, mă tem iubite

 Că rechinii, ştii cum sunt,

 Dacă simt că sunt iubită

 Către tine îmi fac vînt!

 

 M-aş duce în peşteri reci

 Unde doarme liliacul,

 Dar mă tem că s-ar suci

 Şi s-ar prăpădi săracul!

Numai de-aude de tine,

Dacă spun că eşti al meu

Ar fugi spre băi de soare

Şi-ar muri cuprins de rău!

Dacă văd, şi văd eu bine

Că nu pot muri de dor

Atunci lasă-mă iubite

Să privesc cu mult fior

Cum duios şi pe-ndelete

Tu te perpelesti mereu

Şi stai trist, cu grîu-n plete,

Şi mori tu… de dorul meu!

 

    02.04.2014

 

 

Reclamagiul

Am luat plasa şi un scăunel şi m-am aşezat la coadă.
Ce, nu am fost aşa învăţat? Să stau la coadă...
Ba că bagă una, ba că bagă alta, aşteptam.
Nu ştiam ce bagă, dar aşteptam să iau;
Aşa suntem noi învăţaţi, să aşteptăm, să luăm!

De obicei, mă îmbrăcam mai aşa, de piaţă,
Dar de data asta m-am îmbrăcat frumos,
Frumos, ce să mai...
Am auzit eu pe o vecină că bagă
Ceva nou la magazinul vechi.

M-am îmbrăcat special azi, trebuia să iau şi eu,
Aşa că m-am aşezat la coadă.
Lume..., dar ce lume... puhoi, ar zice mama!

Am stat, şi la un moment dat, a venit maşina,
Prin spate a venit să descarce.
Şuşoteau, spuneau, se certau unii cu alţii,
Că intră unii în faţa celorlalţi, că alţii... dar treaba lor ce fac...
„Stai, bă, la rând ca tot omul” striga unul mai din spate!"

Altul striga: „bă, dacă eşti mai tânăr, învaţă să respecţi, bă,
Şi tu ajungi ca noi. Derbedeu!
Ce să le faci? Internetul ăsta
I-a prostit de tot!”

„Taică, zice altul, pe timpul meu nu era aşa dezmăţ...”

Eu aşteptam, aşa cum am aşteptat o viaţă.
De altfel nici nu ştiu ce bagă la magazinul ăsta,
Deşi… aşteptam de-o viaţă cu plasa în mână;

Ca un vânt s-a răspândit zvonul printre noi, codaşii:
“Bagă iubire!”

Deodată voci la rând:
”Ce? Ce e aia? E proaspătă?
Ăştia sigur aduc numai marfă proaspătă!
Păi, i-a mai amendat şi data trecută când au băgat ouă,
Cică nu fură proaspete!
Sigur, acum bagă proaspăt orice, că e ăştia pe ei cu controlul! ”

Altul zicea: „Lasă, mă, că ştiu eu cum e patronii ăştia,
Ţin marfa până se face veche şi o dă ca nouă,
După ce nu o mai cumpără nimeni;
Păi nu mi-a spus mie fii-mia că umblă la acte
Şi o face pe marfă nouă din acte?!

Fii-mia lucrează la nişte mahări şi ăia aşa face...
E mare, fii-mia, e cu carte, cu astea... cu legilii astea noi...”
Toată lumea cumpăra iubire, câte-un kil, câte două,
Cum aveau şi oamenii bani
Şi cum le spusese nevestilii de acasă să ia!
Mie nu mi-a spus nimeni să iau, dar o să iau şi eu
Un kil jumate, să fie acolo!

Un kil să dau când vin pe la mine colindătorii,
Ştii cum E colindătorii, morţi după dulciuri!
Iar o juma să rămână acolo să iau şi eu
Cu o ceapă şi cu o ţuică dimineaţa pe stomacul gol;
Cică aşa se ia asta pe stomacul gol dimineaţa,
Când simţi cum te furnică prin stomac!

La asfințitul soarelui, la sfârşitul sezonului,
Am ajuns şi eu în faţă şi... s-a terminat!

„Bă, zic, ce faceţi bă, ‘ir-aţi ai dracului să fiţi..
Păi, aţi dat pe sub mână, la prieteni şi la rude,
Şi acum spuneţi că s-a terminat?
Păi, eu ce iau, bă, mâine pe stomacul gol, ce iau?

Vă reclam, bă hoţilor, am aşteptat o viaţă
Şi voi acum îmi spuneţi că s-a terminat iubirea?
ir-ati ai dracului de hoţi, vă reclam...”

Nervos, eram nervos rău, să-i fac, să-i reclam...

Am mers la un colţ de viaţă,
Am intrat într-o cabină publică
Şi am sunat la ăia mari de sus...

Mi-a răspuns o Doamnă,
Femeie serioasă, ce mai, serioasă femeie,
M-a uns pe suflet când mi-a zis:

„- Pentru limba română apăsaţi tasta unu!”

Am apăsat!
Frumos!
Doamnă frumoasă, cu glas frumos!

Apoi:
„Pentru moment toţi operatorii noştri E ocupaţi,
Vă rugăm reveniţi!”

„Gata, le-am zis, vă operează ăştia. Acum e ocupaţi,
Dar, gata! vă operează şi pe voi,
Că v-am reclamat, ir-ati ai dracului de hoţi de iubire!”

Şi m-am întors din nou la rând,
Dacă aşa a zis Doamna aia frumoasă de sus să revin...
Ce puteam să fac? Frumos mi-a zis, cu respect:
„Vă rugăm, reveniţi”

M-am pus din nou la rând!

24.11.2010

Doamne, nu mă-ngenunchea !

“Alo? Da! Aici e Moartea,

Azi e ziua fără nume

Și-am venit cu voie bună

Chiar la tine să te iau,

Ia și tu ce vrei din casă,

Nu prea știu ceva anume,

Ce crezi tu că-ți trebuiește.

Încă două ore-ți dau!”

Am luat, cuprins de frică,

De pe raftul nostalgiei

Un pahar de țuică tare

Ce dormea lângă borcan,

Patru guri de prună, iute,

Dau pe gâtul bucuriei

Ca să pun în vorba scrisă

Răzvrătirea de puștan.

Lin i-am zis cu vorba rece:

“Du-te, mă, în sărăcie

Și scutește-mă, urâto,

Încă multe am de spus”

Prins-am gâtul sticlei mate

Și c-un fel de bucurie

În paharul de speranţe

Iarăși elixir am pus.

Râd icoanele-nvechite

Cămăruţa-i tot mai roză

Fumul se-mpletește-n ceață

Cu miros de fân uscat

Plânge sus pe etajeră

Un ochi alb de tuberoză

Și pisică mică, neagră,

S-a pus tristă pe oftat.

Încă nu mă pot abține,

Plânge asfințitu-n mine

Ce n-aș da să-nfig pumnalul

În tăcerile din zori !

Răzbunarea-și toarce firul

Şi văd crivățul cum vine

Ca o boare argintie

Peste câmpul plin de flori.

“Ia mai lasă-mă cumătră,

Cine ești tu de-mi spui mie

Că ești tare pofticioasă

Și te-așezi la mine-n pat?

Nu te uiți și tu la tine,

Hoașcă prinsă-n scârnăvie

Prin oglinzile din gânduri

Chipul ți l-ai cercetat?”

Sar din patul existenței,

Strâng pumnalu-n palma rece,

Ca și pietrele de moară

Dinții mei scrâșnesc profund,

Cu putere arunc brațul

Și simt lama cum își trece

Limba-i rece, ascuțită,

Chiar prin șoldul ei rotund.

Și cum dat-am cu putere

Am simțit plin de credință

Că mă lepăd de ranchiună

Și de ură și de ger,

Granița se-ntinde rece

Între ființă și neființă

Și prin zgomotul de lame

Simt puterile cum pier.

Vreau lumină. Sorb lumină.

Ochii obosiți de trudă

Clipesc des și fără vină

Peste orele târzii,

Din icoana învechită

Îmi zâmbește ca o rudă

Îngerul ce-a pus pe fugă

Doamna orelor pustii.

Trist e omul când visează,

Visele-s trăiri rebele

Care apar prin toiul nopții

Peste omul adormit,

Eu tresar ca iepurașul

Speriat de gânduri grele

Şi zăresc în patul moale

Fierul coasei, ruginit.

Apoi văd o veșnicie

În cămașa de verdeață,

Iar eu, liliac în floare,

Pe islazu-nmiresmat.

Se trezeşte-anestezia

Chiar în prag de dimineață.

Arunc ochii către coasă

Și-mi văd ramul amputat,

Iar un doctor zice mamei:

“Gata, l-am stabilizat!”

02.11.2018

Nu mai înţeleg nimic

Calul meu ștrengar, mi-a cerut în dar,
Fără de hotar, cupele cu jar,
Jar din foc aprins cu ecou nestins,
Să-i dau un făraș de foc nărăvaș
Și să-mi fie bine, a cerut: stăpâne,
Să-mi dai cupe două, să te duc pe rouă
Unde nu străpunge vântul când ajunge,
Unde știu că-ți place când inima-ți toarce,

Știu unde-ți convine să te duc pe tine
Chiar de sunt spășit și nepotcovit,
Urât, slăbănog, puțin pintenog,.
Eu fără de hăț veșnic te răsfăț
Și te duc în șa chiar la Draga ta!

Chiar sub ochii tăi voi zbura pe văi
Cu coama rotată cum zburam odată.
Coama mea de spice vrea să prindă alice
Din ţeavă de vânt, când zbor pe pământ.
Să plutesc aş vrea, eu cu dumneata!
Să ne vadă-n zori, în parfum de flori,
Mîndra-ți floare rară ca o primăvară,
Care-n voia firii în nuca privirii
Poartă lin, stingher, oazele de cer,
Ea, cam somnoroasă, chiar pe lângă masă
Va veni la geam, aşa tam-nesam,
Ca un blând răsfăț să mă vadă-n hăț
Iar pe tine, zău, drag stăpâne al meu,
Prin suspine mute o să te sărute
În oftat de gheață te va ține-n brață
În verde oftat te va ține-n pat,
Mai multe, stăpâne, nu știi de la mine,
În amurg pufos sunt cam rușinos
Gata, am tăcut, știi ce-ai de făcut
Eu te duc cu drag, mai mult… nu mă bag!

Dar voi fi  trufaş, ager, nărăvaş!
Ca-n poveşti într-una, nopţi o mie una!
Hai stăpâne, hai! Jarul poţi să-mi dai?

Sunt surprins, anume, că prea multă lume
Vrea să ştie îndată, chiar povestea toată!
Eu vă storc amarul: nu vorbeşte calul!

Calu-i ca un pește, nimic nu vorbește!

Chiar ieri, pe-nserat, eu i-am adresat
Vorbă calculată: mergem la o fată?
Mi-a răspuns degrabă: vezi-ţi, mă, de treabă!

15.04.2011