Rujul Doamnei...

 

Aş vrea să fiu o floare, în palma să mă strângi

Cu buzele-ţi suave, tăcerea să-mi atingi,

Şi când te-aşezi în noapte pe calda canapea

Conturul meu romantic să stea pe buza ta.

Aş vrea să fiu ciclam*-ul din trandafirul toamnei

Să-mi râdă sufleţelul în rujul drag al Doamnei

Cu lacrimi dragi şi calde din ochiul migdalat

Aş vrea să-ţi şterg obrazul în prag de sărutat.

Aş vrea, purtat de vise, spre paşnicul somnic

Tot zâmbetul romantic spre stele să-ţi ridic

Şi când răcoarea-şi vâră rochiţele prin saci

Ți-am adormit pe buze, în patul lor de maci.

*CICLAMÉN [SI-] adj. inv., s. n. (de) culoare mov. (< fr. cyclamen)

30.12.2015

La colindat

Ce-aş putea să zic? După ani treizeci
Pustiu mă trezesc ca un munte gol,
Înfloresc pe mine fagurii de vise
Şi-amintiri suave se rotesc în stol.

Ca prin ceaţa groasă văd pe deal în fugă
Copilaş cu ciucuri, mă văd prin nămeţi,
Faţa-i puf de floare şi din ochi lumina
Veselă-n cascade-i joacă pe pereţi!

Copil fără grijă prin troiene aleargă
Poartă-n mână steaua magicului cer,
Cu roză beteală o împletise mândru
Şi rostea, suave, versuri dulci de ler!

Cu macu-n obraz şi mustind de viaţă
Colinda cătunul după un bănuţ;
Viata-nmugureşte crezul când îl zice
Şi mă-nviorează glasul lui slăbuţ!

Şi cu el se-ngână clopoţelul vesel
Doamne, cât de bine se auzeau în cor,
Printre felinare, prin omătul mare,
Ardea în făclie vraja dulce a lor!

Când adorme seara fumul enigmatic
Pe-o cărare îngustă el pleca în munţi,
Atingându-i tandru cu măini de lumină
Le arăta steluţa şi cei doi bănuţi!

Brazii înalţi, molaticii, goneau înserarea
Adunaţi în juru-i, veseli fremătând,
Stelele din ramuri ca de sărbătoare
Într-un dans mirific coborau cântând!

Într-o vrajă mută, frumoasa colindă
O cânta pădurea cu el într-un joc,
Stelele torceau visătoare-n ramuri;
Aici să se-ntoarcă... nu mai este loc!

Stau în bloc.Sinistru, huruie tramvaie,
S-a topit spendoarea anilor trecuti...
Ţâncul de altădată protejat de stele
A plecat din mine pururea în munţi!

Lacrimile-s reci. Lunecând subţire,
Pe obrazul palid, au plecat forţat.
Fulgii vin la geamuri, herghelia albă
Întruna răvneşte să mă-ntoarcă-n sat!

Azi prin oase-mi fuge vântul amintirii,
Cineva din mine a murit, s-a dus...
Plânge clopoţelul ruginit de-o vreme,
Limbă-i amorţită, nimeni nu l-a uns!

Stau în bloc. Sinistru. Fulgii feciorelnici
Mi se vâră-n plete, anii mi-s cărunţi... 
Ţânc fără de grijă, fiu născut de stele,
Nu-mi auzi tu plânsul sus acolo în munţi? 

24.12.2009

Cununie

Vreau să ştii, frumoaso, nu am nici-o vină
Dar se-aprinde-n mine un dor sfânt, nebun
Ale tale buze, rujate-n lumină,
Numai cu-ale mele, vreau să le cunun!

29.12.2015

Fiul câinelui...

Sunt amărât, şi trist, şi abătut
Şi toate mi se par străine...
Aş fi zâmbit de-aş fi avut
Un colţ mucegăit de pâine.

De lângă mama m-au luat
Şi-s tare trist, şi nu mi-e bine,
Şi m-a băgat în sac, ciudat,
Un om cu sufletul de câine.

Să latru încă nu sunt învăţat
Şi nici nu pot din sac de iută,
Dar la pârâul rece, neînţărcat,
Sunt dus printr-o pădure mută.

Sunt amărât şi parcă aş vrea
Să vină Moşul şi la mine
Ca-n prag de sărbători să-mi dea
Un colţ mucegăit de pâine.

Dar, ajuns stăpânul lângă mal,
În sacul meu mai pune-o piatră
Şi somnu-mi vine brusc, letal,
Când apa peste mine... latră.

 24.12.2015

01.19