Rujul Doamnei...

 

Aş vrea să fiu o floare, în palma să mă strângi

Cu buzele-ţi suave, tăcerea să-mi atingi,

Şi când te-aşezi în noapte pe calda canapea

Conturul meu romantic să stea pe buza ta.

Aş vrea să fiu ciclam*-ul din trandafirul toamnei

Să-mi râdă sufleţelul în rujul drag al Doamnei

Cu lacrimi dragi şi calde din ochiul migdalat

Aş vrea să-ţi şterg obrazul în prag de sărutat.

Aş vrea, purtat de vise, spre paşnicul somnic

Tot zâmbetul romantic spre stele să-ţi ridic

Şi când răcoarea-şi vâră rochiţele prin saci

Ți-am adormit pe buze, în patul lor de maci.

*CICLAMÉN [SI-] adj. inv., s. n. (de) culoare mov. (< fr. cyclamen)

30.12.2015