Zborul cailor de nea

Eu aş veni, sfios, prin orele târzii
Să mi te pun întreagă în poveste,
Iubita mea cu ochii dulci şi vii
Dar fericirea noastră unde este?

Eu aş veni în prag de seară lină,
Cu trandafirii galbeni aş veni,
S-adorm prin sfânta ta lumină
Dar de mine, oare, ce mai ştii?

Ce vânturi triste, ce dezastre sunt
La orele târzii din noaptea grea?
Înfăşurat în frunze de cuvânt
Cum aş putea să dorm în palma ta?

Eu aş veni cu toată floarea noastră
Să ne-aşezăm sub lacrimă de stea,
Dar seara ta e uimitoare, albastră,
Şi eu un fulger aş părea prin ea...

Prin zboru-n vânt al cailor de nea
Eu am sa-ţi vin iernatec peste vale,
Dar fă-mi un simplu cuib de rândunea
În preafumoasa tindă a vieţii tale .

.