Am luat plasa şi un scăunel şi m-am aşezat la
coadă.
Ce, nu am fost aşa învăţat? Să stau la coadă...
Ba că bagă una, ba că bagă alta, aşteptam.
Nu ştiam ce bagă, dar aşteptam să iau;
Aşa suntem noi învăţaţi, să aşteptăm, să luăm!
De obicei, mă îmbrăcam mai aşa, de piaţă,
Dar de data asta m-am îmbrăcat frumos,
Frumos, ce să mai...
Am auzit eu pe o vecină că bagă
Ceva nou la magazinul vechi.
M-am îmbrăcat special azi, trebuia să iau şi eu,
Aşa că m-am aşezat la coadă.
Lume..., dar ce lume... puhoi, ar zice mama!
Am stat, şi la un moment dat, a venit maşina,
Prin spate a venit să descarce.
Şuşoteau, spuneau, se certau unii cu alţii,
Că intră unii în faţa celorlalţi, că alţii... dar
treaba lor ce fac...
„Stai, bă, la rând ca tot omul” striga unul mai
din spate!"
Altul striga: „bă, dacă eşti mai tânăr, învaţă să
respecţi, bă,
Şi tu ajungi ca noi. Derbedeu!
Ce să le faci? Internetul ăsta
I-a prostit de tot!”
„Taică, zice altul, pe timpul meu nu era aşa dezmăţ...”
Eu aşteptam, aşa cum am aşteptat o viaţă.
De altfel nici nu ştiu ce bagă la magazinul ăsta,
Deşi… aşteptam de-o viaţă cu plasa în mână;
Ca un vânt s-a răspândit zvonul printre noi,
codaşii:
“Bagă iubire!”
Deodată voci la rând:
”Ce? Ce e aia? E proaspătă?
Ăştia sigur aduc numai marfă proaspătă!
Păi, i-a mai amendat şi data trecută când au băgat ouă,
Cică nu fură proaspete!
Sigur, acum bagă proaspăt orice, că e ăştia pe ei cu controlul! ”
Altul zicea: „Lasă,
mă, că ştiu eu cum e patronii ăştia,
Ţin marfa până se face veche şi o dă ca nouă,
După ce nu o mai cumpără nimeni;
Păi nu mi-a spus mie fii-mia că umblă la acte
Şi o face pe marfă nouă din acte?!
Fii-mia lucrează la nişte mahări şi ăia aşa face...
E mare, fii-mia, e cu carte, cu astea... cu legilii astea noi...”
Toată lumea cumpăra iubire, câte-un kil, câte
două,
Cum aveau şi oamenii bani
Şi cum le spusese nevestilii de acasă să ia!
Mie nu mi-a spus nimeni să iau, dar o să iau şi
eu
Un kil jumate, să fie acolo!
Un kil să dau când vin pe la mine colindătorii,
Ştii cum E
colindătorii, morţi după dulciuri!
Iar o juma să rămână acolo să iau şi eu
Cu o ceapă şi cu o ţuică dimineaţa pe stomacul
gol;
Cică aşa se ia asta pe stomacul gol dimineaţa,
Când simţi cum te furnică prin stomac!
La asfințitul soarelui, la sfârşitul sezonului,
Am ajuns şi eu în faţă şi... s-a terminat!
„Bă, zic, ce faceţi bă, ‘ir-aţi ai dracului să fiţi..
Păi, aţi dat pe sub mână, la prieteni şi la rude,
Şi acum spuneţi că s-a terminat?
Păi, eu ce iau, bă, mâine pe stomacul gol, ce iau?
Vă reclam, bă hoţilor, am aşteptat o viaţă
Şi voi acum îmi spuneţi că s-a terminat iubirea?
ir-ati ai dracului de hoţi, vă reclam...”
Nervos, eram nervos rău, să-i fac, să-i reclam...
Am mers la un colţ de viaţă,
Am intrat într-o cabină publică
Şi am sunat la ăia mari de sus...
Mi-a răspuns o Doamnă,
Femeie serioasă, ce mai, serioasă femeie,
M-a uns pe suflet când mi-a zis:
„- Pentru limba română apăsaţi tasta unu!”
Am apăsat!
Frumos!
Doamnă frumoasă, cu glas frumos!
Apoi:
„Pentru moment toţi operatorii noştri E ocupaţi,
Vă rugăm reveniţi!”
„Gata, le-am zis, vă operează ăştia. Acum e ocupaţi,
Dar, gata! vă operează şi pe voi,
Că v-am reclamat, ir-ati ai dracului de hoţi de iubire!”
Şi m-am întors din nou la rând,
Dacă aşa a zis Doamna aia frumoasă de sus să
revin...
Ce puteam să fac? Frumos mi-a zis, cu respect:
„Vă rugăm, reveniţi”
M-am pus din nou la rând!
24.11.2010
