Parola

Sforăia nervos şi ager

Bătând iute din copită,

Se vedea de la o poştă

C-avea inima zdrobită.

Făt Frumos băgă de seamă

Dar crezu că-i obosit,

Sau că-l bate o foame rară

Sau că e nepotcovit!

Fiind tovarăşi peste vreme

Îl rugă cu glas duios:

- Murgule, ce mi te doare?

Spune tu lui Făt Frumos!

Calul zise cu glas moale:

- Uite oful meu acu:

A schimbat tanti Ileana

Azi, parola la yahoo.

Când soseai mata acasă

Ea pitea tableta-n fân,

Eu citeam ce-i făcea zmeul

Ba mai mult şi omul spân.

Şi când te culcai în noapte,

Cu Lenuţa-n casa ta,

Mă distram când toată seara

Zmeul like-uri îmi dădea!

14.12.2014

Mă pârăşti?

Vin ca fir de cânt plecat
Şi mai am câte-un păcat:
Mii steluţe, mii şi mii
Ţi le dau ca jucării.

Spune-mi, dragă, e păcat
Pentru tine c-am furat?
Am furat s-alung amarul
Din albastra boltă Carul
Şi ca unic, sfânt tezaur
Cloşca cu Puii de Aur.

Spune-mi, dragă, le primeşti
Sau lui Domnul mă pârăşti
Să mă acuze de păcat
Pentru tine c-am furat?

Cerere

În scris, nebunul cerea neapărat
Să fie eliberat necondiţionat!
Motivul: Soarele, fără echivoc,
Putea să-l stingă pe loc!
Cu unanimitate i s-a dat dreptate!
Motivaţia: ştia să scrie
Cu ortografie!

Tabloul

Stau cu tine-n barca lunii
Şi plutim pe boltă sus,
Când un pictor ne aşază
Pe o pânză într-un apus...

Şi avem un soare-n spate
Ce din pânză ne priveşte,
Peste frunzele-n rugină
Ceru-n roz se tolăneşte!

Pe un fond trandafiriu
Ne pune un nimb de foc.
În tabloul cu apusul
Eu te ţin peste mijloc!

În splendoarea unei vrăji
Vin luminile-n zăvoi;
Ridicată, stai pe vârfuri
Şi m-alinţi cu buze moi.

E atâta farmec tandru…
Lângă noi râde izvorul,
Dar şi soarele din pânză,
Că doar tu eşti autorul!

Iubeşte-mă !

Iubeşte-mă că mâine - azi va fi doar ieri,
Precum azi e poimâine - ce-a fost alaltăieri!
De aceea-ţi zic cu patos: trăieşte-te întâi
Că deşi trăieşti o viaţă, o fostă nu rămâi!

Prin spaţii, fără formă, ca stelele, bizar,
Ne distilăm în toate, n-avem deloc cântar.
Azi suntem flori de viaţă şi de lumină beţi,
Aicea, peste veacuri, vor fluiera scaieţi.

Tristeţile s-or duce atunci când n-oi mai fi
Dar ciripit de păsări în veacuri m-or jeli,
De aceea, zic cu patos, trăieşte-mă cu rost
Deşi trăiesc o viaţă, să nu-ţi rămân un fost!

Bob de rouă

Uită-te la răsărit:
În fiecare lacrimă sunt răstignit;
Uită-te la apus:
În sicriu de lacrimă sunt dus;
Uită-te în jos:
Sunt albia lacrimii în tors!
În sus te uită, îndată:
Sunt lacrima ta de boltă agăţată
Ca martor luminos
Pe cerul lăptos,
Gata să pice în zori
Răcoroasă pe frunze, pe flori!

Luna

                                                    Motto:
                                             Te-am luat în palmă, ca pe porumbiţă
                                             Şi spre cerul albastru încet te-am ridicat.
                                             Nemaivrând să pleci, de iubire plină,
                                            Te-am luat cu mine, jos, la horă în sat.

Ştiu, eşti obosită, Luna mea frumoasă,
Tu de veacuri bune bolta ai colindat
Doar o dată în viaţă, tare însetată,
Ai venit din ceruri jos la baltă-n sat!

Ai păşit cu teamă printre trestii înalte,
Rochia de raze blând ai dat-o jos,
Apa din băltoacă plină de uimire
Savura parfumul fin şi armonios.

Când buzele-nsetate încet se liniştiră
Chipul tău mirific s-a înviorat.
Balta de iubire e în ochi la mine,
Doar în apa asta tu vii la scăldat!

Tristă se aşază ceaţa peste flori

Tristă se aşază ceaţa peste flori
Boarea nopţii face semn cu palma.
Peste şesuri, cârduri de cocori
S-au dus anii mei de-a valma!

Suflă peste toate aruncând misterul
Viscolul tristeții răvășit pe drum;
Frunzele uitării lepădându-şi cerul
Se târăsc sub pomul cocoşat de fum!

Sus e încovoiată ca papucul doamnei
Luna abătută fără nici-un ţel,
Mi s-a dus şi vara, iar portiţa toamnei
Scârţâie împinsă de un vânt mişel.

Negura din păr cineva mi-o roase
Şi-a lăsat în locu-i albe stoluri, seci,
Joacă reumatic gerul trist prin oase,
Semn că iarna dură va veni pe veci!

În oglinda brumii frigul face spume
Căutând prin ramuri poamele târzii
Nu fi tristă viaţă, toate trec prin lume
Ca potopul verii măturând câmpii!

A plecat speranţa şi cu ea se pierde
Glasul meu romantic de rugină ros;
Ce-am visat odată, ca o frunză verde
Din pădurii vieții, a picat pe jos!

Nu fi tristă viaţă, toate trec prin lume
Ca potopul verii măturând câmpii;
În oglinda brumii, frigul face spume
Căutând prin ramuri poamele târzii!

Gândeşte-te pe furiş, frumoaso, la mine

Ca lumânări pioase în câmpia virgină

Trandafirii se aprind visând pe alei

Mi-e dor de scumpa, suava regină

Cu fine parfumuri de flori şi scântei;

E un gând fermecător cu arome blajine,

Cu aripioare albastre croite cu țel.

Gândeşte-te pe furiş, frumoaso, la mine,

Când stai visătoare în braţe la el!

Şi iar te-arăţi prin vise, prin gânduri,

Ca un blestem de drag şi frumos,

Când liliacul înfloreşte prin cânturi,

Şi cucul jeleşte prin fagi languros.

Şi iar se îmbracă amintirea-n rubine

Cu primăveri cernite din blând clopoţel.

Gândeşte-te pe furiş, frumoaso, la mine,

Când strânsă în braţe, stai tristă la el!

Astăzi sunt o apă lină

Astăzi sunt o apă lină. De sub geana stângă, treaz,
Îi cobor, plin de lumină, în gropiţa din obraz
Şi-n gropiţa din bărbie în miros de mirt şi tei
Sunt ocean cu apă vie cu izvoru-n ochii ei!

Liliac cu flori o mie, cât vor fi lumini în stea
Bustul ei ca o statuie va sta verde-n viaţa mea
Şi-l salut cu plecăciune când întors în zori aici
Îi aduc beteala lunii în lumini de licurici.

Astăzi sunt o apă lină. De sub geana dreaptă, treaz,
Îi cobor cu mii de stele în gropiţa din obraz
Şi-n mireasma de iubire purtat lin de călăuze
Sunt ocean cu apă vie adormit la ea pe buze.

Mi-e dor de cineva ca tine

Mi-e dor de cineva ca tine
Şi iar aştept şi iar te vreau;
Degeaba am o stea întreagă
Pe-o bancă singur dacă stau.

Mi-e dor de cineva ca tine,
Dar tu nu vii, nimic nu zici...
Si iar în mine plâng destine
În nopţi cu mii de licurici.

Mi-e dor de cineva ca tine,
Măcar un pic să te zăresc
Aş înflori în crinul toamnei
Doar ţie să mă dăruiesc.

Mi-e dor de cineva ca tine,
Ca-n ochii tăi să ard mocnit...
Să stau când se trezesc cireşii
Ca floare în păru-ţi despletit.

Mi-e dor de cineva ca tine
Cu ochii tandri ca de stea,
Iar dacă treci pe lângă mine
Măcar îmi lasă... umbra ta!

Mi-e dor de cineva ca tine!

.