Sunt bătrân

Sunt bătrân şi vântu-mi urlă printre oase cariate

Merg şi paşii mei se-ngână în apusul tuciuriu,

Braţele ca rufe negre stau pe mine atârnate

Şi prin suflet vine îngheţul cu toiagul lui pustiu!

Colo sus pe coasta tristă sub sprânceana de pădure

Stau sub crucile de piatră furişaţi, parcă pitiţi,

Toţi cei logodiţi cu lutul, nemaivrând aici să-ndure

Ca-ntr-a timpului sclavie să mai şadă priponiţi!

În imperiul fără margini este o mare mărginită

Care valul îşi întinde dincolo de tot ce-ai fost

Şi-o cometă de durere, prin plecarea nedorită,

Lăsa-n liniştea eternă ziditorii unui rost!

Eu, în seara asta albastră, cu gândirea asmuţită

Mă tot uit la coasta tristă ca la ceva nefiresc

Şi sub crucile plouate, într-o clipă sorocită,

Şi eu sigur voi ajunge când limanul întâlnesc!

Dar când voi pleca cu lotca pe oceanul plin de jale

Voie am să cer la duhuri să mă-ntorc în anii grei,

Să-mi văd umbra despletită cu oiţele pe vale

Cum se joacă-n poieniţă cu Azor şi cu Grivei!

 14.03.2013

Cocoşul

Cântă de îl trec fiorii

Şi în modul negreşit

Cocoşul n-aduce zorii,

El anunţă c-au venit .

28.11.2015

Urcă

Ascultă-mi azi cuvântul

Şi  urcă ne-ncetat,

Nu-ţi cununa avântul

Cu omul resemnat .

27.11.2015

Oaza mea...

E miezul argintiu al zilei şi uşor
Se întinde arşiţa deplină,
Şi muguri cresc şi frunze dor
Şi balta-i seacă de lumină.

E plină de responsabilitate
Chemarea ta şi o lipesc de cer
Şi-ţi spun că tată şi ca frate
Că fără frunza ta respir stingher!

E oarbă arşiţa, adâncă fără tine
Şi umbrele tăcute-n rânduri trec,
La sânul tău e oaza de destine
Unde setoase buzele-mi înec.

Declară vântul umed un boicot
Şi toate fug, de arşiţă, din mine
Şi frunza-mi spune: nu mai pot
Fără izvorul sevei de la tine!

Şi vin şi stau şi nu mai plec
E arzător nisipul pe coline.
Mă îmbrac copac şi mă aplec
Peste izvorul tău cu ape line

Şi lângă noi, ca la-nceputul lumii,
Dintr-o calească albă cu doi cai,
Coboară  lin pe albul spumii
Însuşi Dumnezeu, să bea un ceai!