Mă înţeapă nostalgici trandafirii

Motto:

Vreau familiei mele să dedic

Mai multe clipe de bucurii şi de vis;

Să fiu mai aproape, să-i ajut, să-i ridic

Sincer, iubite, nu am altceva de zis!

Nostalgici, mă înţeapă trandafirii

Cu ţepii lor de-un verde prelung

Şi iarăşi alerg ca-n visele firii,

Şi iarăşi ca-n vrajă nu pot, nu ajung.

Visam în patul cu flori viitoare

La clipe de foc şi parfum,

Iubire şi farmec, şi soare, dar oare,

De ce se uită pierdută pe drum?

Simţeam răsuflarea timid-rozalie,

Adiere de vânt coborâtă prin tei,

Şi o-ntrebam cu întreaga câmpie:

Spune iubita lui tati, ce-i?

Aripa iubirii înşuruba în tristeţe

Zâmbetul ofilit pe obrazul pierdut,

Trandafirii, cu-ntreaga frumuseţe

Să afle, să ştie - ce mult ar fi vrut!

Simţeam răsuflarea timid-rozalie,

Adiere de vânt coborâtă prin tei

Şi o întrebam, cu întreaga câmpie:

Spune, iubita lui tati, ce-i?

25.09.2010

Ajuţi gratis primăvara

Frigul se lăsase peste marea crudă,

Teama puse primăvara în zid;

Ai venit senină, încălzind cu trudă

Anotimpul acesta început timid!

Ca o mamă bună ai fost în picioare

Să îmbraci în haine ghiocelul mic,

Nimeni pân-la tine nu a spus la Soare

Când picase-n mare: hai să te ridic!

Gerul fără milă în avalanşă absurdă,

Domolit la sân, l-ai trimis senin!

N-ai lăsat să vină iarăşi iarna surdă

Ce aduce în lume cupa cu venin!

Bună eşti la toate, cine-ţi mulţumeşte?

Unde a fost nevoie, ai sărit în foc!

Te-ai jertfit într-una gratis şi fireşte,

Dar mă întreb copilă: ai avut noroc?

În ciclică mişcare, Domnul pe-ndelete

Chibzuind răsplata, darul lin împarte;

Lumea bulucită s-a îmbuibat cu sete

Tu, cu suflet mare, iar ai stat deoparte!

În altă zi Domnul a scos din traistă

A împărţit norocul la toţi câte-un pic.

Ai privit sfioasă, tăcută, măiastră,

Lăsând de la tine, iar n-ai luat nimic!

Fără tine, nu ştiu o primăvară anume

Dacă îmbujorată ar fi venit la noi,

Cine-ţi mulţumeşte că ajuţi o lume

Împărţind în patru frunza de trifoi?

Ca o mamă bună iar eşti în picioare

Să îmbraci în haine ghiocelul mic;

Nimeni, ca şi tine, nu spune la Soare

De mai pică-n mare: hai să te ridic!

10.03.2009

Ulciorul

Motto:

Ulcior drag cu două braţe

Din argila unui dor…

Sfârcuri vesele pe toarte

Porţi cu fală şi fior.

Luna rochia îşi strânge

Cu o rază dintr-o stea

Şi luând ulcioru-n mână

A plecat de la cişmea.

Marea sufletu-şi anină,

Undele se zbat, erup,

Ca o coadă de şopârlă

Care s-a desprins de trup!

Sus, un nor din coama albă

Făcând mop din firul ros

Zugrăveşte miezul zilei

În trandafiriu duios.

Lin din ochi clipeşte cerul

Râde firul de castan,

Pe când marea se visează

Albă soaţă de ocean!

Prins în palma ei gingaşă

Visul roz se lasă dus.

La ulcior, pe toarta dragă,

Şoimul dragostei mi-am pus.

Sete mare, mare sete

Ce ţi-e cu iubirea, vai...

Mi-e crăpată limba-n gură

Ca Sahara-n luna Mai.

Sfârc gingaş cu roze buze

Stai pe toartă singurel,

Şi prin tine pleacă-n lume

Vis suav de strugurel

O nelinişte mă-nhaţă,

Luna vine lin pe drum,

Şi din braţe-i iau ulciorul

Ca să pot să beau, acum!

Peste sfârcul mic, obraznic,

Buzele setoase-mi trec

Şi când beau lumina udă

Uite tac, să nu mă înec!

07.05.2014

Se sparse Oglinda din noi

Deși inchizițiile sunt bizare

Eu văd că le știi pe de rost,

Nu-i nevoie de mii de rafale

S-ajung pentru tine un fost...

Nu căuta juraţi de serviciu

Să-mi pună destinul vărgat.

Am fost singurul tău viciu:

Nevinovatul etern vinovat.

Şi totuşi, mai uşor  ca vântul

Am mângâiat crinii pe prund,

Dar gelozia-ţi duse cuvântul

În floarea căzută sub grund.

De azi, un ciob s-a desprins

Din oglinda mai albă ca luna

Şi-a fost ultima noapte de vis,

De mâine va-ncepe furtuna.

Mă-mbrac în strai răzvrătit

Şi am să ies la drumul mare

Ca un tâlhar modern, nelegiuit,

Cu dor ciudat de răzbunare.

Cearta e cu crima-nvecinată

Şi legile-o condamnă cu temei,

Dar vreau mai mult ca niciodată

Să-nfig cuţitul în plămânii ei.

S-o hăituiesc vârtos de prin palate

Ca fumul alb să fugă sus, pe coş

Că rupse-atâtea vise-nmiresmate

Cum frânse tinerețea unui moș.

Of...pe toate femeile din lume

Numai cu tine le-aș fi înșelat.

Dar tu, iubito, de ce anume,

Fără de tine, singur, m-ai lasat?

Deși inchizițiile sunt bizare

Eu văd că le știi pe de rost,

Nu-i nevoie de mii de rafale

S-ajung pentru tine un fost...

21.05.2016

Gelozia

Motto:
“ştii ce nu-mi place la tine?
Franc, ţi-o spun iubite, jur:
Nu ştiu dacă-i rău sau bine
Dar eu nu-ţi găsesc cusur”

N-am nimic cu tine şi lasă-mă-n pace
Ia din mine totul şi poţi să şi pleci,
Rupe şi scrisoarea, aruncă şi floarea
Presată-n ierbarul inimilor reci.

Acum orice vorbă poate să şi doară
Iar melancolia pare mult mai grea.
Eu nu pot a spune vorbe fără nume
Dar îţi zic iubite: am fost doar a ta!

Nu eşti om de casă, n-ai fost niciodată
Şi în ritmul ăsta nu mai este loc.
Vinerea, de mână, mă plimbi ca pe zână
Şi-mi culegi luceferi cu ei sa mă joc,

Dar eu ca femeie, nu mă simt prea bine
Că tu ştrengăreşte furi ochii oricui.
Să ştii de la mine, cât am fost cu tine
Tu mi-ai fost lumină ochilor căprui.

Să stai liniştit, nu-ţi voi purta pică
Dar mă doare asta, doare neîncetat,
Că te plimbi agale şi din iarba moale
Ocheade ţi-aruncă fetele din sat.

Eu la despărţire poate plâng subţire
Să nu faci din asta marele prăpăd…
Că-ţi ofer ca Lună, inima-mi nebună,
Dar să vii, iubite, zilnic, s-o revăd!

05.03.2015

Inima vorbeşte din priviri

Da, sunt fericit! Pe o plajă verde,

Într-o stea albastră, eu te-am întâlnit!

Eram numai noi şi deasupra noastră

Cerul, în splendoare, dormea liniştit!

Tu păşeai suavă ca într-un vis ferice

Şi-aveai coroniţă de un galben pur,

Florile gingaşe, radiind duioase

Emanau iubire de jur împrejur!

O rochiţă verde tivită cu stele

Venea tremurândă după paşii tăi

Trena asta sfântă o purtau pe braţe

Îngerii iubirii, dând din clopoţei.

Şi nu era noapte, doar parfumul zilei

În mireasma blândă a orelor de vis!

În aşa splendoare, în parfum de floare,

Vesel, îngerul iubirii stătea vis-a vis!

Sufletul de zână, într-o vrajă mută,

Îmi trezea fiorul unui fin suspin;

Eu îţi spun ferice: floare de iubire

Şi cu evlavie, în genunchi mă-nchin!

Tu aprinzi luceferi, ce menire aleasă...

Ca Sfânta Liturghie spusă lin din nai,

Tu sădeşti în ceruri florile iubirii

Şi păstrezi parola să intrăm în rai!

Da, sunt fericit. Pe o plajă verde,

Într-o stea albastră, eu te-am întâlnit!

Eram numai noi şi din când în când

Arunca ocheade cerul fâstâcit!

2009 

Fata din lună

Pe fata visată cu ochii de lună
Ce poartă pe umeri un păr luminos,
Poem-ul o cheamă când stelele sună
Cu clinchet albastru pe cerul duios!

Ea merge cu turma, păşeşte-nainte
Ţinând în mânuţă nuiaua de fag.
Ah, fata din lună, ce fată cuminte
Cu chipul de aur şi pasul pribeag.

Cu farmec, cu vrajă, suavă, duioasă,
Poartă rubine pe fusta-i de jar,
O floare subţire cu voal de mireasă
Ce turma îşi plimbă-n cerescul hotar!

Lumina-i sărută gurița dulcică
Şi floarea gălbuie-i surâde din păr,
Şi vântul se joacă, se urcă şi pică
Cum pică din ramuri o floare de măr.

Minunea stelară  parfumu-şi ridică
În muguri de doină cu farmec de ler,
Cerească stăpână, stăpână-i de mică
Pe turma ce paşte sub flamuri de cer.

Noaptea-şi revarsă sublimu-n ogradă,
Nuiaua-nverzește în cântec de stea,
Tresare-n oglindă, se scurge-n baladă,

Trecând melancolic cu paşii de nea!

Iar turma de aur o-ntoarce prin iarbă
Ștrengarul boldei cu glasul tăcut,
Lumina-n cascade e gata să fiarbă
Ca laptele-n oala cu pântec de lut.

Când noaptea-i adâncă, ea lasă cuminte
Boldeiul de aur la ţarcul deschis,
Şi vine-ntrupată, suavă, fierbinte,
La mine-n odaie ca... fata din vis!


04.11.2013

Scrisoare de la tine către mine

M-ai iubit de mică şi a mea mânuţă
Ca un timbru roşu stătea-n palma ta,
M-ai plimbat pe cerul purpuriu-albastru,
Și-un pahar de apă mi-ai dat dintr-o stea!

Când crescui mai mare, așa frumușică, 
Albe coroniţe, multe, mi-ai adus;
Muguri de luceferi cusuţi pe eşarfe
În ghirlande-albastre, la gât mi le-ai pus!

Într-o seară caldă ce plutea pe vale,
Ruşinat, pe bune, mi-ai cerut s-ascult.
Eu, închis-am ochii, aplecat cu teamă,
Mi-ai dat cu sfială, primul meu sărut!

Mută, mulţumeam nopţii de mătase,
Ea mascase macul în obraz ivit.
Sufletul în tremur, legănat de farmec,
M-a-mbătat degrabă şi...m-am fâstâcit!

Arşiţa iubirii mi-a intrat în suflet,
Buzele-mi setoase te vroiau curat;
Tu, din cornul lunii, lacrimă de îngeri
Pe-ale mele buze, dulce-ai picurat!

M-ai crescut frumoasă, ca o lună albă,
Şi mi-ai dat sublimul farmecului pur.
De iubire-avidă, îţi cer cu mândrie:
Hai, te rog mă-nvaţă, nană, să te fur!

Mi-e dor de cineva ca tine

Mi-e dor de cineva ca tine
Şi iar aştept şi iar te vreau;
Degeaba am o stea întreagă
Pe-o bancă singur dacă stau.

Mi-e dor de cineva ca tine,
Dar tu nu vii, nimic nu zici...
Si iar în mine plâng destine
În nopţi cu mii de licurici.

Mi-e dor de cineva ca tine,
Măcar un pic să te zăresc
Aş înflori în crinul toamnei
Doar ţie să mă dăruiesc.

Mi-e dor de cineva ca tine,
Ca-n ochii tăi să ard mocnit...
Să stau când se trezesc cireşii
Ca floare în păru-ţi despletit.

Mi-e dor de cineva ca tine
Cu ochii tandri ca de stea,
Iar dacă treci pe lângă mine
Măcar îmi lasă... umbra ta!

Mi-e dor de cineva ca tine!

.

Astă seară, Draga mea

A plecat la muncă grea;
Cu o greblă, sus, adună
Razele de lună.
Şi cu târnuri de nuiele
Mătură prin stele!
Iar atunci când stă un pic,
La luceferi dă lăptic
Cum da mama la pisoi
De zburda prin pat vioi.

Cum o face şi cum vrea,
Ştie numai Draga Mea...

08.09.2011

Scoica tăcerii

Dezgropată din minciună ziua sângera pe gleznă,

Umbra, fără de-ndoială,  pune plasture pe ea.

Numai ceaţa peste vie ia-ntunericul din beznă

Şi-l îngroapă sub un frasin cu frunze de catifea.

Carnea face valuri roşii prin mareele solare

Aruncând la colţul pozei paşaportul ideal

Şi prin voluptăţi striate, inima cu tiv de sare,

Când oftează în adâncuri urcă bulele pe val.

Din oglinzile de Soare, fix în jurul orei unu,

Se porni rebeliunea printr-un zăngănit nervos,

Din petale de lumină, un pistil îşi scoase tunul

Şi în urma lui vin țepii unui trandafir gelos.

Gravitează-n spaţiu dorul cu petalele de lună

Ca un mac cu buze roşii legănat duios de vânt,

Din lagunele uitării, harpa razele-şi adună

Să-ncropească o cunună pentru fiece cuvânt.

Curcubeiele trezite și-au pus florile-n căruţă,

Din vertebrele visării se ridică-un dor vioi,

Iar ciurdarul dimineții, în priponul de văcuţă,

Leagă steaua să nu plece domnişoară, pe zăvoi.

Şi în noaptea următoare, după ce-au trecut o mie,

Ai tăcut, Şeherezadă, ca un sunet stins de Nai.

Legământ fac cu Măritul - îi dau viaţa mea simbrie -

De-arunci scoica de-ntuneric să văd perla-n care stai.

Şi-am rămas pe-o rază stinsă privind florile tăcerii

Cum visează neînţelese de cu seară până-n zori

Şi-n iatacul aşteptării - râsu-n inima durerii -

Este mult mai suportabil... ca tăcerea unei flori.

10.05.2016

Strop de must...

Se coc viile pe dealuri, roşii lacrimi curg şi curg

În butoaie de fag tânăr de cu zori până-n amurg.

Mult mai mică e ca noaptea -ziua,care-i sora sa-

Iar prin piaţă curge dulce miros viu din seva mea.

Trup de lapte şi de miere, roşii mari, gutui, ardei,

Tu le dai pe toate, toamnă, alături de ochii mei,

Iar când vine trecătorul, domniţa la braţ având,

Sărutaţi de teascuri ude ochii dulci îi las plângând

Ca să-i prindă-n grabă zorii pe tarabe, în ulcele,

În miros de toamnă dulce coborâtă prin vâlcele.

Şi să simt cum tot drumeţul  într-o blândă dimineaţă

Dă cu limba să mă şteargă de pe buza cu mustaţă,

Iar la doamna graţioasă cu bor larg la pălărie

Nărăvaş să sar zburdalnic într-o clipă rozalie

Din ulcica de lut verde când mă duce la guriţă,

Să cad dulce şi tomnatec  între sânii din rochiţă.

17.10.2014

Lăstarul vremii ţipă...

Lăstarul vremii ţipă sub sabia luminii, 

Geru-şi rupe şira pe sârmă la uscat,

Forcepsul extrage din pântecul genunii 

Un lac de întuneric cu gust de cer sărat. 

Prin venele ivite un munte-şi distilează 

Un abur ca o vrajă ţâşnită dintre stânci,

Coboară-n zbor înaltul şi iute desărează 

Tot cerul enigmatic cu ochii lui adânci. 

De peste miazănoapte vine o ploaie lină 

Şi cad meteoriţii în palmele de lut. 

Încorsetate-n vrajă, prin valuri de lumină, 

Grăunţele de viaţă să vină, au început. 

O mână nevăzută dansa ţâşnind din ape. 

Îşi puse Universul la ceasul lui mustăţi. 

Se îndreptară Polii când vrură să se-adape 

Cu paşii de lumină spre-opusele cetăţi. 

Brusc, pică în uitare bin-bang-ul creator. 

Se caţără din mugur un verde aromat 

Şi fluviul de milenii porni de la izvor 

Cum de la mamă pleacă feciorul însurat. 

Miroase-a smirnă-n pântec, stelarii maci apar,

E prima primăvară care-a venit pe-aici 

Şi-o tandră paparudă urcată-ntr-un lăstar 

I-apleacă fruntea verde spre casa de furnici. 

Secundele în hoardă se căţărau prin spaţiu 

Şi-un fulger enigmatic din primul bici trosni 

Plămânul nemuririi sorbi cu-adânc nesaţiu 

Din roata luminoasă ce-n boltă se ivi. 

Ascute-ncet albina un ac de-nţepătură 

Şi stupul şi-l aşează pe ramuri de idei.

Din staulul de nouri porni cu hamu-n gură 

O lună nărăvaşă cu trupul de scântei. 

Se limpezeşte zărea, sălbatecul se-aşează 

Şi vesel suflă vântu-n stâncoase guri de nai, 

Natura-i rânduită şi toate stau de strajă... 

Să-i facă, metafizic, lui Dumnezeu un ceai.

Şi mi-a zidit destinul aşa cum se cuvine 

Un curcubeu tomnatic ce râde după ploi...

Dar, unde-mi eşti, iubito, ca sufletul din mine 

Să-l luminezi de-a pururi cu ochii tăi vioi?

31.12.2015.