Se coc viile pe dealuri, roşii lacrimi curg şi curg
În butoaie de fag tânăr de cu zori până-n amurg.
Mult mai mică e ca noaptea -ziua,care-i sora sa-
Iar prin piaţă curge dulce miros viu din seva mea.
Trup de lapte şi de miere, roşii mari, gutui, ardei,
Tu le dai pe toate, toamnă, alături de ochii mei,
Iar când vine trecătorul, domniţa la braţ având,
Sărutaţi de teascuri ude ochii dulci îi las plângând
Ca să-i prindă-n grabă zorii pe tarabe, în ulcele,
În miros de toamnă dulce coborâtă prin vâlcele.
Şi să simt cum tot drumeţul într-o blândă dimineaţă
Dă cu limba să mă şteargă de pe buza cu mustaţă,
Iar la doamna graţioasă cu bor larg la pălărie
Nărăvaş să sar zburdalnic într-o clipă rozalie
Din ulcica de lut verde când mă duce la guriţă,
Să cad dulce şi tomnatec între sânii din rochiţă.
17.10.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vâ mulțumesc ....