Găsesc

Găsesc la tine-n ochii vii

Un cer de stele și dorințe

Și tu astupi, fără să știi,

Fântâna mea cu suferințe .

29.03.2017

Fratele meu, liliacul

Amintirea iernii triste a plecat peste hotare,

Fug secundele pe vale alungate de coioţi.

Fâstâcită-n toate cele, luna vine pe cărare

Şi salută cu sfială toţi flăcăii pe la porţi.

Ceața albă, răcoroasă, a fugit nemulțumită

Ca un puf de păpădie spre regatul nimănui,

Mugurașii fericirii, din pădurea adormită,

Aud greierii cum saltă instrumentele din cui.

Din cojoacele de oaie lacrimile primăverii

Își pun doinele pe ramuri în cireșul răsculat,

Brusc ieșiți din crisalide fluturii descătușării

Trag clopotnița de limbă să răsune peste sat.

În rochiţa-i de mireasă vine-o primăvară nouă

Şi se-nvârte pe sub streşini ca un pui de titirez,

O magnolie-şi croieşte din basmalele de rouă

Cuiburi mici de fericire unde dorul să-mi aşez.

Arde, cântă şi tresăltă inima de rândunică,

Zăresc umbra cuibărită sus, pe lavița de dor,

Fug luceferii din baltă când o salcie-și ridică

Rochia de vânt mulată pe-nverzitul ei picior.

Pătrunjelul primăverii se ivește prin grădină

Și aruncă peste brazde miros fraged, neînceput.

Ia măicuţa mea din poală, din trăistuța de lumină,

Şi cu bățu-nfige calmă, sâmburi de steluţe-n lut.

Peste dealuri de legendă, năvăleşte iarba crudă,

Din privirea mamei mele Mehedințiul a-nverzit,

Fratele meu, liliacul, nărăvaş, nu vrea s-audă

Când îi zice, grijulie, că nu-i vremea de înflorit.

26.03.2016

În altarul unei lacrimi

Doamne, cât e de frumoasă ! Orice Auroră-n zare

N-ar putea să strălucească mai gingaşă decât ea,

Dar mă doare, off, ce doare, că se pierde-n depărtare

Muza ce mi-a dat lumină, nemaivrând să fie a mea.

Din altarul unei lacrimi când durerea mă cuprinde

Mă cobor cu pas nesigur pe vioară într-un cânt

Şi anunţ întreaga frunză, prin poeme si colinde,

Că e fata cea mai dulce dintre toate pe pământ.

Ea mi-a pus în suflet marea într-o zbatere bizară

Cu adâncu-i melancolic unde raza nu s-a dus,

Şi mi-a fost o primăvară  în altar de floare rară

Când parfumuri neîncepute peste ramul meu a pus.

Sufletul de zână bună se coboară printre stele

Ca fuiorul tors de muica pe un fus cu legământ

Şi prin gândurile mele, ca un nor de rândunele,

Eu o văd cea mai duioasă, între îngeri, pe pământ.

Aştrii toţi când se iviră printre nuferii de noapte

Si-au fost puşi în rânduială în cerescul creuzet,

Chiar pe ea, in mod aparte, au extras-o dintr-o carte

Doar să ţină la mânuţă ceasul unui trist poet.

Doamne, dacă-ţi stă-n putere, fă o ultimă minune

Şi alungă-i gândul negru să nu plece-n lumea sa.

Dacă-mi faci aşa-nflorire, fără pic de împotrivire

Pentru gestul tău, Mărite, îţi plătesc cu viaţa mea!

Dacă sigur n-ai putere lumea iarăşi a compune

Tu, cu aripi de secunde, macar depărteaz-o încet…

Şi ca ultimă minune, chiar pe mâna ei mă pune

Să mă poarte toată viata:  ceas cu suflet de poet!

23.07.2015

Eşti vinovată

Ştiu că te doare, marea lovită de soare,

Dar porţi o povară, a câta oară?

În care nici tu n-ai crezut.

Draga mea, sigur nu eşti vinovată, şi iată,

Nu ai stins tu stelele,

Dimpotrivă, le-ai aprins,

Când alţii le-au stins,

Iar acum lumina îşi săltă vântrelele

Ca rândunelele.

Nu-ţi fie teamă. În podul palmei tale

Urcă nucile sufletului meu,

După potopul lui Noe, cu jale,

Să le pui ciucuri la curcubeu.

Apoi, să faci dig în faţa puhoaielor

Să dai drumul cailor

Prin fereastra deschisă spre stea

Să soarbă lumina din ea!

Dimineața să duci povara

Porumbelului ce zboară pe cărăruie,

Spre oglinzile firii din cerul privirii.

Însă, înflăcărat, lasă, ştiu îi pasă,

Cântecul meu în fluierul tău.

Vântul nu poate să şteargă, mut,

Parfumul paşilor tăi

Din zăpadă timpului trecut!

Nu, tu nu porţi nicio vină,

Stelele ce-ar fi fără lumină,

Oglinda, cum va arăta

Un suflet însângerat în ea?

Sufletul nu-i un timbru ştampilat

Apostilat, stanţat sau cununat

Cu scrisoarea trimisă

Către zarea nescrisă!

Tu nu ai nicio vină, că n-au alţii lumină,

Nu te urca pe crucea plecării,

Tu n-ai închis ochii stelelor în jocul ielelor,

N-ai răpit de sub frunza durerii
Brânduşa primăverii,

Vulturului nu i-ai luat vântul din pene,

Izvoarele nu le pui tu sub gene,

Soarele nu-l ascunzi noaptea în pat.

Când vulcanii tuşesc neîncetat.

Mările scâncesc, lovite de maluri,

Și ploaia-şi înfige în dealuri

Colţii de alb răcoros,

Dar tu n-ai nicio vină

Că ploaia-i rebut de lumină.

Te ridică, oricât ai fi de mică, te ridică!

Lasă rândunicile inimii să ciugulească

Stelele gata să clipească

Lasă soarele, măcar în ziua de joi

Să pască printre oi,

Iar pe hangerul de oțel

Nu vărsa sânge de miel!

E păcat să vezi prin livezi

Muguraşul răsărit, stingher,

Cu sânge pe el.

Nu, tu nu ai nicio vină,

Porţi trena lunii, senină,

Şi-n ramul de măr că e pus

Cântecul lutului, nespus,

Macul doarme prin spice

Și piciorul gorunului-i mușcat de varice,

Dar tu ce vină ai

Ca Iadul n-are branulă de Rai?

Așa că, draga mea, azi plouă cu stele

Alege și tu din babele mele

Alege-le pe toate, cu chin şi cu jale

Să ai şi tu narcisele tale.

Alege-ţi o babă cu suflet bun

Să scoată primăvară din tun,

Să fie o babă însemnată

Și mama să-ți fie, și tată,

Că doar n-oi fi tu Doamna Nevoie

Când strigă bărbaţii „Ahoe”

Eşti vinovată că stingi durerea

Din jurul tău ţesută-n surdină,

Eşti vinovată că n-ai nicio vină,

Sărmană lumină!

01.11.2011

Babele

„Pleacă ger şi ieşi căldură de la noi din bătătură”

Aşa mă punea bunica să scot gerul de prin sat,

Băteam lutul cu ciocanu şi cu chiu şi urătură

Dădeam foc iernii pitite într-un cauciuc stricat.

Şi de atâta urătură se trezeau pe dealuri merii,

De sub pojghița de gheaţă pleca râul prin noroi

Pe când iarna sfârtecată de ogarii primăverii

Punea traista la spinare şi-o tulea peste zăvoi.

Apoi ne-alegeam o babă, era visul vieţii mele

Să iau baba cea mai mândră şi cu sufletul curat.

Rândunicile rebele aduceau în ciocuri stele

Şi în colţ de tindă joasă făceau dorului palat.

Astăzi zboară amintirea ca un vultur peste zare

Şi în podul palmei tale mi-aşez sufletul pustiu,

Poate nu mai am răbdare să-ţi pun luna la picioare

Dar de vrei s-alegi o babă, baba ta aş vrea să fiu.

06.03.2017