„Pleacă ger şi ieşi căldură de la noi din bătătură”
Aşa mă punea bunica să scot gerul de prin sat,
Băteam lutul cu ciocanu şi cu
chiu şi urătură
Dădeam foc iernii pitite într-un cauciuc stricat.
Şi de atâta urătură se trezeau
pe dealuri merii,
De sub pojghița de gheaţă pleca râul prin noroi
Pe când iarna sfârtecată de ogarii primăverii
Punea traista la spinare şi-o tulea peste zăvoi.
Apoi ne-alegeam o babă, era visul vieţii mele
Să iau baba cea mai mândră şi cu sufletul curat.
Rândunicile rebele aduceau în ciocuri stele
Şi în colţ de tindă joasă făceau dorului palat.
Astăzi zboară amintirea ca un vultur peste zare
Şi în podul palmei tale mi-aşez sufletul pustiu,
Dar de vrei s-alegi o babă, baba ta aş vrea să fiu.
06.03.2017
Strângi în pumn cu grijă-aleasă
RăspundețiȘtergereAmintiri despre băbuţe
Dar din cele cu ocheade şi buzele de frăguţe
Iei în glumă ultimi fulgi
Ninşi de-o iarnă - amintire
De simţi primăvara primul
Să ne dai , te rog, de ştire…
Nu oricum, cu raze calde şi parfum de liliac
Şi ţi-om fi mai drage ţie, iar tu nouă cel mai drag!
(pun şi-un fir de mărţişor, la rever să porţi un dor)
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
ȘtergereMulțumesc, Ada. Foarte sugestiv mă inviți să dau lumii de știre c-apar flori de liliac. Despre babe și frăguțe....nu le-am mai văzut...de-un veac.
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru lectura ta constructivă, plină de talent și har.
... tu mai scrie! te-aşteptăm, cu har, fiecare...
RăspundețiȘtergerepoţi purta soare-n privire, vise-n buzunare :))
Pot să scriu în blând răsuflet, chiar pe frunza unui suflet, un lied vechi si frumușel, cu lumini stelare-n el, și cu licurici de soi, ce scot lacrima din ploi și pun foc în felinare, inimii să-i dea chemare. Pentru al tău popas duios, chiar îți mulțumesc frumos.
RăspundețiȘtergere