Eşti vinovată

Ştiu că te doare, marea lovită de soare,

Dar porţi o povară, a câta oară?

În care nici tu n-ai crezut.

Draga mea, sigur nu eşti vinovată, şi iată,

Nu ai stins tu stelele,

Dimpotrivă, le-ai aprins,

Când alţii le-au stins,

Iar acum lumina îşi săltă vântrelele

Ca rândunelele.

Nu-ţi fie teamă. În podul palmei tale

Urcă nucile sufletului meu,

După potopul lui Noe, cu jale,

Să le pui ciucuri la curcubeu.

Apoi, să faci dig în faţa puhoaielor

Să dai drumul cailor

Prin fereastra deschisă spre stea

Să soarbă lumina din ea!

Dimineața să duci povara

Porumbelului ce zboară pe cărăruie,

Spre oglinzile firii din cerul privirii.

Însă, înflăcărat, lasă, ştiu îi pasă,

Cântecul meu în fluierul tău.

Vântul nu poate să şteargă, mut,

Parfumul paşilor tăi

Din zăpadă timpului trecut!

Nu, tu nu porţi nicio vină,

Stelele ce-ar fi fără lumină,

Oglinda, cum va arăta

Un suflet însângerat în ea?

Sufletul nu-i un timbru ştampilat

Apostilat, stanţat sau cununat

Cu scrisoarea trimisă

Către zarea nescrisă!

Tu nu ai nicio vină, că n-au alţii lumină,

Nu te urca pe crucea plecării,

Tu n-ai închis ochii stelelor în jocul ielelor,

N-ai răpit de sub frunza durerii
Brânduşa primăverii,

Vulturului nu i-ai luat vântul din pene,

Izvoarele nu le pui tu sub gene,

Soarele nu-l ascunzi noaptea în pat.

Când vulcanii tuşesc neîncetat.

Mările scâncesc, lovite de maluri,

Și ploaia-şi înfige în dealuri

Colţii de alb răcoros,

Dar tu n-ai nicio vină

Că ploaia-i rebut de lumină.

Te ridică, oricât ai fi de mică, te ridică!

Lasă rândunicile inimii să ciugulească

Stelele gata să clipească

Lasă soarele, măcar în ziua de joi

Să pască printre oi,

Iar pe hangerul de oțel

Nu vărsa sânge de miel!

E păcat să vezi prin livezi

Muguraşul răsărit, stingher,

Cu sânge pe el.

Nu, tu nu ai nicio vină,

Porţi trena lunii, senină,

Şi-n ramul de măr că e pus

Cântecul lutului, nespus,

Macul doarme prin spice

Și piciorul gorunului-i mușcat de varice,

Dar tu ce vină ai

Ca Iadul n-are branulă de Rai?

Așa că, draga mea, azi plouă cu stele

Alege și tu din babele mele

Alege-le pe toate, cu chin şi cu jale

Să ai şi tu narcisele tale.

Alege-ţi o babă cu suflet bun

Să scoată primăvară din tun,

Să fie o babă însemnată

Și mama să-ți fie, și tată,

Că doar n-oi fi tu Doamna Nevoie

Când strigă bărbaţii „Ahoe”

Eşti vinovată că stingi durerea

Din jurul tău ţesută-n surdină,

Eşti vinovată că n-ai nicio vină,

Sărmană lumină!

01.11.2011