Pe iarba uitării

 
În slove nescrise durerea se adună
Şi luna-şi aruncă eşarfa-n noroi,
Ce bine era când eram împreună,
Ce trist fu când plecarăm din noi!

Parcă-i o joacă ciudată de vară
Când cerul îşi lasă apusul mai greu
Şi tot mai trist din zori până-n seară
Parfumul ți-l caut prin cugetul meu.

Privirea se duce spre zarea cuminte
Şi cârduri de păsări se duc către ieri
Şi frunzele-şi mână culoarea fierbinte
În portul speranţei la ruta: plecări.

Un tic-tac se-aude din umbre jilave
Apoi se aşază şi zgomotul mut
Şi ceasul extrage secunde bolnave
Din mina săpată în timpul trecut.

Pe iarba uitării sunt urme de lună
Lucind melanconic în cioburi de Doi.
Ce bine era când eram împreună,
Ce trist fu când plecarăm din noi.

24.02.2014

Pastelul aşteptării

Se răzvrătiră caii tăcerilor bizare

Şi glasuri de copite se-aud din sânii goi

Potcoavele iubirii în licărit de soare

Aruncă peste luntre uitările din noi.

Pe pajiştea de nouri, în carul de poveste,

Colindă enigamtic un soare subţirel

Umbroasele lui brațe își saltă pân la creste

Braduțul așteptării, cu dorul pus în el.

Mustăți ridică apa și cioburi de mărgele

Se cuibaresc pe brațe de sălcii cafenii

Din luncile iubirii se căţără spre stele

Pârâul amintirii cu genele târzii.

Doar luna-nsingurată pe trandafiri îşi lasă

Fiorul revenirii prin lacrimi în aval.

Şi-n toropeala verii câmpiile sub coasă

Îşi duc arvuna verde, în iarnă, pentru cal.

Pe munţii bucuriei se reazămă tăcerea

Şi caii zburdă veseli când rozele apar

În triluri de iubire din glas îşi lăsa mierea

Privighetoarea nopţii în cupa de cleştar.

E atâta viaţă-n mine şi parcă nu mă doare

Când stai aşa sfioasă ca vântul în pustiu.

Eu simt răcoare-n suflet şi razele de soare

Ţi le-aşez, tomnatic, în bronzul auriu.

25.07.2016

Hlamida fericirii

Hlamida fericirii  s-a așezat cuminte
Pe lanul bucuriei  iluminat de maci,
Din blânde crisalide, cu aripi de cuvinte,
Vin fluturii vărateci pe ramuri în copaci.

În  forfota iubirii se cuibărește vara
Azurul lăcrimează pe geana unei  zări,
Doar liniștea visează și când apare seara
Din fluier lasă frunza tomnatice cântări.

O lebădă plutește pe lacul așteptării.
Tu stai acum, iubito, în raiul necuprins
Și vine nostalgia  cu palmele chemării
Să scoată de prin unde mirajul unui vis.

Speranțele tresaltă ca trestiile vara
Romantic legănate în adieri  de vânt,
Vioara depărtării își leagănă secara
Și parfumează lacul cu florile de cânt.

Coboară-nmiresmate dorințele din eră
Să mistuie pământul cu jocul lor hoinar,
Pe balustrada vieții, în clipa efemeră,
Prințesa mohorâtă privește în zadar.

Peste pădurea joasă o liniște veghează,
Iubirea intră-n suflet prin galben labirint,
Doar pe obraz de ape o lebădă visează
Lăsându-și fericirea în cercuri de argint.

E-atâta depărtare în clipa care plânge
Și simt cum lăcrimează un ram de liliac,
Cu penele nătânge sunt un muzeu de sânge
Plutind fără de țintă...ca lebăda pe lac.


7.08.2016

O pauză-n destin

În mine ca-ntr-o gară dorinţele se-mbină,
Răchitele iubirii se perpelesc plângând.
Din suflet se despică fântâna de lumină
Şi-nfrigurată cade pe iarba unui gând.

Cocorii depărtării se duc spre miazănoapte
Și țipă-n zbor tomnatic prin aerul pustiu.
S-a confiat lumina din versurile coapte
Şi-apare corbul vremii cu ciocul sidefiu.

S-au depărtat de mine şi stelele şi cerul
Şi-apar în poieniţă covoarele de stânci.
Ei şi? Nu-mi pasă de se coboară gerul
Pe trupul meu ca lutul cu brazdele adânci.

O lebădă pe ape, ce mă iubeşte întruna,
De dorul meu pătrunsă, a lăcrimat duios.
Prin petice de nouri, sfios, pășește luna
Lăsându-şi peste dealuri argintul răcoros.

Au năpădit şopârle prin ierburile vieţii
Şi tot mai larg pustiul se-ntinde pe pământ,
M-am furişat în mine şi m-au uitat poeţii
Şi lira mea albastră s-a scuturat sub vânt.

Dar, undeva-n sertare, tăcerile respiră,
Sau poate că prin vişin poemele roiesc.
O, preafrumoasă doină, prin mugurii din liră
Anunţă-mi cititorii că n-am să-i părăsesc!

Aşa că nu fi tristă, tu, lebădă-a iubirii
Doar astăzi e la mine o pauză-n destin,
Cu aripi largi de versuri spre cerul fericirii
Te-nalță graţioasă din bălţile de chin
Că-n vara poeziei prin flori am să revin.      

23.07.2016