Hlamida fericirii

Hlamida fericirii  s-a așezat cuminte
Pe lanul bucuriei  iluminat de maci,
Din blânde crisalide, cu aripi de cuvinte,
Vin fluturii vărateci pe ramuri în copaci.

În  forfota iubirii se cuibărește vara
Azurul lăcrimează pe geana unei  zări,
Doar liniștea visează și când apare seara
Din fluier lasă frunza tomnatice cântări.

O lebădă plutește pe lacul așteptării.
Tu stai acum, iubito, în raiul necuprins
Și vine nostalgia  cu palmele chemării
Să scoată de prin unde mirajul unui vis.

Speranțele tresaltă ca trestiile vara
Romantic legănate în adieri  de vânt,
Vioara depărtării își leagănă secara
Și parfumează lacul cu florile de cânt.

Coboară-nmiresmate dorințele din eră
Să mistuie pământul cu jocul lor hoinar,
Pe balustrada vieții, în clipa efemeră,
Prințesa mohorâtă privește în zadar.

Peste pădurea joasă o liniște veghează,
Iubirea intră-n suflet prin galben labirint,
Doar pe obraz de ape o lebădă visează
Lăsându-și fericirea în cercuri de argint.

E-atâta depărtare în clipa care plânge
Și simt cum lăcrimează un ram de liliac,
Cu penele nătânge sunt un muzeu de sânge
Plutind fără de țintă...ca lebăda pe lac.


7.08.2016