Pastelul aşteptării

Se răzvrătiră caii tăcerilor bizare

Şi glasuri de copite se-aud din sânii goi

Potcoavele iubirii în licărit de soare

Aruncă peste luntre uitările din noi.

Pe pajiştea de nouri, în carul de poveste,

Colindă enigamtic un soare subţirel

Umbroasele lui brațe își saltă pân la creste

Braduțul așteptării, cu dorul pus în el.

Mustăți ridică apa și cioburi de mărgele

Se cuibaresc pe brațe de sălcii cafenii

Din luncile iubirii se căţără spre stele

Pârâul amintirii cu genele târzii.

Doar luna-nsingurată pe trandafiri îşi lasă

Fiorul revenirii prin lacrimi în aval.

Şi-n toropeala verii câmpiile sub coasă

Îşi duc arvuna verde, în iarnă, pentru cal.

Pe munţii bucuriei se reazămă tăcerea

Şi caii zburdă veseli când rozele apar

În triluri de iubire din glas îşi lăsa mierea

Privighetoarea nopţii în cupa de cleştar.

E atâta viaţă-n mine şi parcă nu mă doare

Când stai aşa sfioasă ca vântul în pustiu.

Eu simt răcoare-n suflet şi razele de soare

Ţi le-aşez, tomnatic, în bronzul auriu.

25.07.2016