E-atâta primăvară-n noi...

Se simte primăvara cu soarele molatec,

Haotice pâraie pornesc de sub zăpezi,

S-a domolit înghețul și crivățul sălbatec

Punând desaga-n spate fugi de prin livezi.

Pe crestele albite mai dorm zăpezi nătânge.

Pleacă și Baba Cloanța cu nasu-ncovoiat

Și, îmbătat de farmec, văd sufletul cum plânge

Când săbii verzi de iarbă țâșniră din iernat.

De sus se scurge-albastru pe apa liniștită,

Pădurile de cetini visează somnoros.

Se-adună din vâlcele și fuge-n deal grăbită

O ceată muribundă cu trupul ei lânos.

Lumina vine-n plete pe strune de chitară,

Eu te-aștept, iubito, când mugurii erup.

Apar pe mine frunze de-atâta primăvară

Și-mi scoate doar caisul, zăpezile din trup.

Mi se afundă glezna în țarina ce cântă

Și-o rândunică vine c-o floare către noi

Și nu știu care babă misterios descântă
De-mi înforiră-n ramuri turmițele de oi.

Te-am iubit...

Te-am iubit fără măsură,

Te-am iubit şi nu-i păcat.

Port şi azi duios pe gură

Dorul tău de sărutat.

Te-am iubit cu tot ce este

Chiar cu existenţa mea.

Te-am salvat şi din poveste

Când Shakespeare te otrăvea.

I-am pus minţile în matcă

Lui Romeo sub balcon

Şi-n sticluţa-i, pus-am, parcă,

Fin parfum dintr-un flacon.

Te-am salvat şi altă dată

Din mâna lui Menelau,

Lui Paris, la el la poartă,

M-a pus dorul să te dau!

S-au pornit războaie grele

Care dăinuiesc şi acum

Chiar de-i mort demult Ahile,

Chiar de Troia este scrum!

Ba, mai mult, da Vinci odată

Trist la mine a sosit,

Chipul tău cerea să-l vadă:

Şi Gioconda te-a numit!

Te-am iubit că pentru tine

Într-un timp rusesc, rebel,

Chiar şi Puşkin pe coline

Viata-şi rupse-ntru-un duel...

Te-am iubit când da să-şi culce

Ziua, trupu-i obosit

Şi dacă musteai a dulce

Cum să nu te fi iubit?

Te-am iubit şi când în Hades

M-ai trimis să iau cărbuni

Ca să fim în joaca noastră

Doi iubiţi, frumoşi, nebuni!

Port şi azi duios pe gură

Dorul tău de sărutat....

Şi cu nu ştiu ce măsură

Te iubesc...că m-ai lăsat.


.

REGELE SINGURĂTĂȚII

În imperiul fără margini este şi-o singurătate

Unde eu mă simt că-s rege, rege fără de supus.

Şi când vine răzvrătirea, fie ziuă, fie noapte

Eu mă simt faţă de mine un nesuferit intrus.

În chilia lor de gânduri stau aidoma și prelaţii

Care-şi rânduiesc destinul ca mantalele în cui.

O aşa singurătate n-ai să mai găseşti la alţii

Şi în ea mă simt că-s rege în imperiul nimănui.

Uneori din mine însumi eu mai evadez afară

Și la masa cugetării mă trezesc că stau la sfat,

Umbra rece de-ndoială lacrima o scoate-amară

Prin regat când mă zărește, rege trist și perimat

Alteori mai intru-n vorbă doar cu frunzele tăcerii

Si de mierea înţelepciunii liniștea mi s-a pătruns.

Dar eu mi-aş dori o dragă, de prin holdele durerii,

Să culeagă macul vorbei când tăcerea-i un răspuns!

21.04.2015

3.33

Floare de dor aşteptat

Floare de dor aşteptat

Eu am sufletul curat,

Dar tu vii aşa târzie

Să-mi luceşti ca o făclie.

De ce n-ai venit de ieri

Să-mi dai mândre primăveri

Şi să-mi dormi noaptea în braţă

Până-n prag de dimineaţă,

Şi să-mi dormi în palma vie

Până peste veşnicie?

Floare verde de dor greu,

Am în suflet un muzeu

Şi în el, în mod ciudat,

Visul meu e-nsângerat...

Amărât şi trist, cu jale,

Că de dorul dumitale

Tună cerul de dorinţi

Şi cu lacrimi mici de sfinţi

Amăgeşte câmpul ud,

Iar eu tunetu-l aud

Cum strigă din cer cu jale

De dorul domniei tale.

Pamblici albe de lumină

Varsă norii zgomotoşi,

Carnea cerului suspină

Pentru ochii tăi frumoşi.

Tună, fulgeră, zvâcneşte

Focul galben pe coline,

Dacă inima iubeşte

De ce ţipă ceru-n mine?

Fulgerul îmi zice: frate,

Urcă biciul meu în zbor,

Că-s furtunile lăsate

Pe batista unui dor !

Mi-a bătut în prispă Luna:

Om frumos, dar cu necaz,

Nu te-a biciuit furtuna,

Ci porţi rujul... pe obraz.

20.04.2016

Mi-a citit măicuţa cartea

Mi-a citit măicuţa cartea

Şi mi-a scris cu suflet bun:

Despre ce zici tu aicea...

Nu ştiu, maică, ce să spun.

Eu te-am învăţat de toate,

Uneori, te-am mai certat,

Dar mă bucur fără samă

C-ai rămas suflet curat.

Că ţi-e slova minunată  

Asta nu e treaba mea !

Eu aş zice că de sapă

Mai bine te-ai apuca.

De la sapă mănâci pâine,

Faci bucate şi-ţi faci rost

Apoi, ia-ţi şi tu nevastă

Să o ai sub adăpost.

Şi să-ţi faci şi o căsuţă,

Nu prea mare, cum o fi...

Când e gata, luaţi o fată

S-aveţi, maică, şi copii.

Trece vremea şi vezi bine,

N-ai pe nimeni mai aproape.

Aşa, dacă ai o fată

Are cine să te-ngroape.

Apoi, scrisul tău, băiete,

Nu-ţi aduce nici-un leu,

Ba mai mult, vorbeşte lumea,

Că te răzvrăteşti mereu.

Mi-a zis şi popa din sat,

Într-o dimineaţă-albastră,

Că le-ai scris, ălora, sus:

‘’S-a dus dracu ţara noastră!’’ *

Eu îţi zic: lasă guvernul,  

Nu te pune tu cu el !

Ăştia sunt uniţi cu toţii

Tu eşti, maică, singurel!

Cât aş da, măcar acum,

Tu s-asculţi povaţa mea:

Să-nfiezi şi tu o fată,

Să te-ngroape cineva!

Cât eşti tu de voinicel

Eu te văd puţin cam dus...

În rest, despre poezie,

Nu prea am nimic de spus.

Doar atât am observat:

Că de toate-mi aminteşti

Cântărind în minte slova

Înainte să vorbeşti .

Asta-i bine, puiul mamei,

Mi te va scăpa de rele,

Că de-ţi vei păta obrazul

Nimeni nu poate să-l spele.

Văd c-ai scris şi de-Azorel,

De oiţe, cal şi vacă.

Eu nu cred că toate astea

Boierilor o să placă.

Nu ţi-am mai zis, puiul mamii,

Să nu-ţi fac sufletul rău,

Dar, Azor, acum o lună

A murit...de dorul tău.

Nu l-am aruncat prin râpe,

Prin scaieţi şi bălării...

E-ngropat în dosul curţii-

Să mai latre...de mai vii.

18.04.2016

* Titlu poeziei " S-a dus dracul dracul țara noastră"

Un drept de monopol

Cu buze de petale îți scriu cu drag poeme

În strofe de iubire pe umerii amândoi

Şi gura mea setoasă pe gât îţi lasă semne

Cum lasă curcubeul culoare după ploi.

Mă-mbată-aroma caldă a dorului fierbinte

Când prind uşor în palmă al sânului tău pol

Și buza mea duioasă deloc nu stă cuminte

Punând pe-a ta guriţă un drept de monopol.

Pe trup mă arde rujul iubirilor nestinse

Şi palma-i tatuată-n puterea de bărbat

Cuvintele geloase din ramuri sunt prelinse

Când cerne gingăşia miresma peste sat.

În curte pătrunjelul îşi spală fața verde

În roua cristalină venită blând din cer

Şi când te văd, iubito, durerea mea se pierde

Cum ziua-şi pierde lira sub fulgerul stingher.

Mai pot să spun o vorbă, dar vorbele se-neacă

Sub sărutări duioase -n oftatul păcătos.

Iubirea ta soseşte, a mea durere pleacă

Și lasă-n cântec trupul să curgă viguros.

E numai ziuă-n noaptea ce leneşă apare,

Privighetoarea cântă prin ramuri de destin,

Ah, Preafrumoasă Doamnă, începe să mă doară

Oftatul tău sălbatic cu buze de suspin.

Eu nu mai ştiu de mine, tu nu mai ştii de tine,

Când amândoi, deodată, ne distilăm prin cânt.

Cu aripi de tăcere, tu nu observi cum vine

O pulbere stelară prin fagurii de vânt?

Cu ea prin mine saltă cărarea de furtună

Pe care-ţi zburdă paşii în lanul de dorinţi

Și cântă liliacul sub fin parfum de lună

Că-mi tulburi existența cu ochii tăi cuminți.

16.04.2016

Gândeşte-te pe furiş, frumoaso, la mine...

                               Motto:

                               Nu-ncerca unei femei

                               Zborul inimii să-i tai,

                               Priponită  stă  de tine

                               Dacă  libertatea-i dai.

Ca lumânări pioase în câmpia virgină

Trandafirii se aprind arzând pe alei

Mi-e dor de scumpa, suava, divină,

Cu fine parfumuri de flori şi scântei;

E-un gând fermecător cu arome blajine,

Cu aripi de albastru croite într-un fel.

Gândeşte-te pe furiş, frumoaso, la mine,

Când stai visătoare în braţe la el!

Şi iar te-arăţi prin vise, prin gânduri,

Ca un blestem de drag şi frumos,

Când liliacul înfloreşte prin cânturi

Şi cucul jeleşte prin fagi languros.

Şi iar se îmbracă amintirea-n rubine

Cu primăveri cernite din blând clopoţel.

Gândeşte-te pe furiş, frumoaso, la mine,

Când, strânsă în braţe, stai tristă la el!


.

Ieri am fost la vrăjitoare

Am fost la o vrăjitoare,

S-a uitat baba-n deochi

Și mi-a zis: te place-o floare

Care poartă ceru-n ochi !

11.04.2016

Şi ea tace, tace, tace

                            Motto:

Draga mea din Malovăț,

Ochii tăi nu poartă preț...

Ba mai mult, prin Univers,

Ochii tăi sunt flori de vers!

Fata ce mi-e tare dragă

Decât luna mi-e mai sfântă,

Dar cuprinsă de-ndoială

Către mine nu cuvântă.

Multe-n lume au cătare,

Şi-a mea inimă cunoaşte

Că de-mi pică la-nvoială

Mare dragoste o paște.

Are ochii dulci ca cerul,

Pleata-i curge-n vâlvătaie

Şi parfumul ei subţire

Parcă ar vrea să mă ogoaie,

Să mă facă om de casă,

Om cu multă luare-aminte,

Şi să fiu cum a vrut mama:

Băiat harnic şi cuminte.

Of, de-ar zice doar o vorbă,

O chemare îndrăzneaţă

Muntele descătuşării

I-l aduc ofrandă-n braţă

Şi din cerul plin de stele

Am să iau o rămurea,

Împletind cunună sfântă

S-o aşez pe fruntea sa.

Dar ea tace, tace, tace,

Doar cu ochii mă priveşte

Şi-n tigaia aşteptării

Azvârlit sunt ca un peşte.

Nu o prinde bucuria,

Nu o cheamă nici îndemnul

Şi pe trupu-mi de iubire

Încins pune untdelemnul.

Şi eu tac, aştept şi sper.

Roata vremii se roteşte

Poate vine şi sorocul,

Când privirea-i mă ţinteşte.

Nu mai vreau să bată vântul

Prin destinul meu căprui

Că de-ngheaţă liliacul,

Îngheaţă şi parfumul lui.

Am găsit această slovă

În podul casei, sub pietroi,

Este scrisă de bunicul,

Dinainte de război.

Nu ştiu de a mea bunică

I-a făcut atunci pe plac,

Dar eu văd în faţa casei...

Numai flori de liliac...

10.04.2016

Să te scoli de dimineaţă

Să te scoli de dimineaţă, zicea mama către mine,

La găini să dai grăunţe şi la porc să dai lături;

Somnoros când vezi că vine soarele peste coline

Cu un boţ de mămăligă de Azor să mi te-nduri!

Am plecat copil în lume, mie însumi mi-am promis

Să pun satul meu în floare pe cămaşa bolţii sus

Şi să port mereu în minte glasul ce duios mi-a zis:

Să rămâi cuminte, mamă, cât vei fi în lume dus!

Cât de dragă mi-era lunca unde nuferii din bălţi

Găzduiau steluţe albe ca pe pui prin bătături

Şi poiana dintre dealuri unde eu citeam din cărţi

Unui pui de căprioară ce ieşea de prin păduri!

Mă reîntorc la Paști acasă pe o dragă potecuţă,

Iar va fierbe viaţa-n mine ca la joc cu urături

Şi în zorii de mătase, iar te aud cum zici măicuţă:

La găini să dai grăunţe şi la porc să dai lături!

19.11.2011

Pe-o frunză de iubire

Trosnesc ramuri de simţire

Parcă sunt sub tălpi de urs.

Eu pe-o frunză de iubire

Dorul pentru tine-am pus.

Saltă roza-într-un picior

Și privighetoarea cântă.

Azi, din stupul unui nor

Stelele în zbor se-avântă.

În piept inima-i vrăjită

Doamne, cum să nu suspini?

Cu sfială cuvenită

Iubesc ochii ei divini.

Sorb esenţe de lumină

Din petalele de crin,

Vântul dragoste-i de vină

Că mă leagănă deplin.

Zice-un trandafir din glastră

Printr-un nesperat ecou:

Du-mă azi la draga noastră,

Haide, să mă faci cadou!

Eu tresar şi plâng uşor

Că dorm frunzele-i pe mine,

Și din stupul unui dor

Trimit stelele la tine.

06.04.2016

Astăzi sunt o apă lină

Astăzi sunt o apă lină.

De sub geana stângă, treaz,

Îi cobor, plin de lumină,

În gropiţa din obraz

Şi-n gropiţa din bărbie

În miros de mirt şi tei

Sunt ocean cu apă vie

Cu izvor în ochii ei!

Liliac cu flori o mie,

Cât vor fi lumini în stea

Bustul ei ca o statuie

Va sta verde-n viaţa mea

Şi-l salut cu plecăciune

Când întors în zori aici

Îi aduc beteala lunii

În lumini de licurici.

Astăzi sunt o apă lină.

De sub geana dreaptă, treaz,

Îi cobor cu mii de stele

În gropiţa din obraz

Şi-n mireasma de iubire

Purtat lin de călăuze

Sunt ocean cu apă vie

Adormit la ea pe buze.

01.01.2012