Un drept de monopol

Cu buze de petale îți scriu cu drag poeme

În strofe de iubire pe umerii amândoi

Şi gura mea setoasă pe gât îţi lasă semne

Cum lasă curcubeul culoare după ploi.

Mă-mbată-aroma caldă a dorului fierbinte

Când prind uşor în palmă al sânului tău pol

Și buza mea duioasă deloc nu stă cuminte

Punând pe-a ta guriţă un drept de monopol.

Pe trup mă arde rujul iubirilor nestinse

Şi palma-i tatuată-n puterea de bărbat

Cuvintele geloase din ramuri sunt prelinse

Când cerne gingăşia miresma peste sat.

În curte pătrunjelul îşi spală fața verde

În roua cristalină venită blând din cer

Şi când te văd, iubito, durerea mea se pierde

Cum ziua-şi pierde lira sub fulgerul stingher.

Mai pot să spun o vorbă, dar vorbele se-neacă

Sub sărutări duioase -n oftatul păcătos.

Iubirea ta soseşte, a mea durere pleacă

Și lasă-n cântec trupul să curgă viguros.

E numai ziuă-n noaptea ce leneşă apare,

Privighetoarea cântă prin ramuri de destin,

Ah, Preafrumoasă Doamnă, începe să mă doară

Oftatul tău sălbatic cu buze de suspin.

Eu nu mai ştiu de mine, tu nu mai ştii de tine,

Când amândoi, deodată, ne distilăm prin cânt.

Cu aripi de tăcere, tu nu observi cum vine

O pulbere stelară prin fagurii de vânt?

Cu ea prin mine saltă cărarea de furtună

Pe care-ţi zburdă paşii în lanul de dorinţi

Și cântă liliacul sub fin parfum de lună

Că-mi tulburi existența cu ochii tăi cuminți.

16.04.2016