Şi ea tace, tace, tace

                            Motto:

Draga mea din Malovăț,

Ochii tăi nu poartă preț...

Ba mai mult, prin Univers,

Ochii tăi sunt flori de vers!

Fata ce mi-e tare dragă

Decât luna mi-e mai sfântă,

Dar cuprinsă de-ndoială

Către mine nu cuvântă.

Multe-n lume au cătare,

Şi-a mea inimă cunoaşte

Că de-mi pică la-nvoială

Mare dragoste o paște.

Are ochii dulci ca cerul,

Pleata-i curge-n vâlvătaie

Şi parfumul ei subţire

Parcă ar vrea să mă ogoaie,

Să mă facă om de casă,

Om cu multă luare-aminte,

Şi să fiu cum a vrut mama:

Băiat harnic şi cuminte.

Of, de-ar zice doar o vorbă,

O chemare îndrăzneaţă

Muntele descătuşării

I-l aduc ofrandă-n braţă

Şi din cerul plin de stele

Am să iau o rămurea,

Împletind cunună sfântă

S-o aşez pe fruntea sa.

Dar ea tace, tace, tace,

Doar cu ochii mă priveşte

Şi-n tigaia aşteptării

Azvârlit sunt ca un peşte.

Nu o prinde bucuria,

Nu o cheamă nici îndemnul

Şi pe trupu-mi de iubire

Încins pune untdelemnul.

Şi eu tac, aştept şi sper.

Roata vremii se roteşte

Poate vine şi sorocul,

Când privirea-i mă ţinteşte.

Nu mai vreau să bată vântul

Prin destinul meu căprui

Că de-ngheaţă liliacul,

Îngheaţă şi parfumul lui.

Am găsit această slovă

În podul casei, sub pietroi,

Este scrisă de bunicul,

Dinainte de război.

Nu ştiu de a mea bunică

I-a făcut atunci pe plac,

Dar eu văd în faţa casei...

Numai flori de liliac...

10.04.2016