Muguri de lumină vin pe geana zării
Somnoroase râuri clipocesc ciudat
Lovind cu aripa-n tinda primăverii
Barza bucuriei survola prin sat.
Pregătise buna scutece de stele
Mândră mi le puse chiar pe căpătâi.
Cântă Mărţişorul şi trei rândunele
Dau lumii de veste că e ziua întâi.
O lovi pe mama o durere sfântă
Îşi legă burtica, strâns, c-un testemel,
Doar moaşa comună, veselă, descântă
Şi calmă şopteşte: cred că-i voinicel !
Ţâşniră-n lumină mugurii sălbatici
Scăpaţi de povara iernii ce trecu.
Mijea sus voioasă cu ochii molatici
O steluţă albastră care se născu.
Steaua mea frumoasă fu mai hărnicuţă
Şi veni 'naintea-mi vreme de un ceas.
Dintre nori voioasă ca o pisicuţă
Bătea din lăbuţe lună fără glas.
După ce-nflori câmpul tot cu stele
Se-auzi din slavă un glas sfânt, duios,
Dumnezeu îi spuse vorbă mamei mele:
Să ne faci, femeie, un poet frumos!
Douăzeci de ani, chip de angelină,
Avea mama bună, zâna din poveşti.
Cu venirea lină, eu șopti-n lumină:
Sărut-mâna, mamă, ce frumoasă eşti…
