Sufletele-s două stele

Sufletele-s două stele

Despărţite de un hău,

Tu să scapi de vorbe grele

Ai pornit pe drumul greu.

Ai pornit să-ţi cauţi soarta

Şi perechea ta de vis,

Dar cineva împinge poarta

Şi mereu, mereu e-nchis.

Ai pornit din zona unde

Dormea dusă piatra lată

Şi-n tăceri de nopţi profunde

N-a fost soare niciodată!

Ai pornit să-ţi cauţi eul

Care doarme pe o stea,

Dar elanul simte greul

Pasul nu-ţi poate sălta!

că  în drum spre fericire

E o râpă grea, adâncă,

S-atingi steaua de iubire

Pasul tău nu poate, încă.

Dar nu pot s-aştept cand vine

Numai  geru-n viaţa ta,

Şi-ţi dau sufletul din mine

Ca sa-l porți  la drum manta.

Şi mă fac o punte lată

Între maluri dulci de stea,

Talpa ta cea minunată

S-o pui peste ființa mea,

Când te duci ...la steaua ta.