Zâna toamnei

Nu ştiu cine, de aramă,

Fără nici-un fel de teamă,

Te-a ales după sprânceană

Toamna să-ți pună pe geană

Şi pe buze-n blândă şoaptă,

Ţi-a pus fraga bine coaptă,

Iar izvorul cu suspin,

Blând, în undă cristalin,

Străjuieşte-n ochiu-ţi sfânt,

Ca o frunză de cuvânt.

Şi prin suflet albăstrele

Ţi-a cusut cu mii de stele,

Apoi, printr-un meşteşug,

Ţi-a zis: Zână cu belşug,

Şi te-a dus în zori afară

Când pe trandafiri coboară

Roua blândă, cristalină-

Solul zilei cu lumină.

Pe tarabă-n dimineaţă

Te-a pus Dada precupeaţă

Să te vândă ca dulceaţă,

Şi doar eu treceam... prin piaţă!

17.09.2011