Pământul

 Din vechimea fără margini de când globul se trezi
Ziua vine după noapte, dar şi noaptea după zi.
Nu-ncerca taina să afli, alții-n timpuri şi mai grele
Au citit geneza lumii prin luceferi şi prin stele.

Eu atât anunţ prin slove că pământu-n lung şi lat
Peste secole-n furtună, multe răni a suportat,
Şi-ntre maluri de tăcere lumea-n haos de-ar pieri
N-ar mai fi nici liliacul, nici eu sigur n-aş mai fi.

27.11.2016

Când e focul plin

Când e focul plin de viață și se cațără mișel

Sigur ești lipsit de minte dacă vii pe lângă el,

Iar de cineva-te-ndeamnă mâna-n flacără să pui

Cere-i să facă-ncercare și să puna palma lui .

27.11.2016

Dacă-i vorba calculată

Dacă-i vorba calculată multă miere poartă-n ea,

Doar sub pomu-înțelepciunii este trează ființa ta.

Schimbător este ca vântul și nu știi dacă-i curat 
Sfatul ce ți-l dă străinul ce vorbește neîncetat!

27.11.2016

Nu pleca...

Nu pleca la drumul mare fără omul de valoare!
Sfatul e îmbrăcat în aur din bătrâni lăsat la noi,
Dar trufaşul plin de sine și cu lauda în floare
Va găsi pe drumul vieţii multe piedici şi nevoi.

Astfel tu să iei aminte și de pleci pe o cărare
Caută om de nădejde și cu sufletul deschis,
Doar așa cu-nflăcărare poți urca pe treapta care
Duce visul tău în lume spre ocean de paradis.

25.11.2016

Am furat

                                      Motto:
                                     Cel mai dulce a fost
                                     Sărutul de post.

Soarele trăgându-şi suflu a privit fără putere
Rujeola de steluţe de pe pajiştea de cer
Şi prin clipele de miere peste dealuri de tăcere
Veni carul de-ntuneric cu hulubele de fier.

În armonica din vale curgea visu-n matca udă
Şi cu ochii de sfială stelele-l priveau în van.
La portiţa verde-crudă, obosit de atâta trudă,
Greierul şi-a pus vioara pe tulpina de castan.

Nu mai e nimic în noapte care poate să revină
Ca o piedică ciudată înarmată c-un topor
Și în cuib de palmă fină, în sidefuri de lumină,
Tu pui cerul peste mine ca o pătură de dor

Şi trezit fără de grijă prin hlamida de uimire,
Între degetele tandre arvunite-n adăpost,
Am furat fără simţire din mânuţa ta subţire
Linia ce neîntreruptă dădea vieţii tale rost.

22.11.2016

Dar din dar

Chiar de punga nu e mare
Şi nu-i doldora de bani
Fă din dar o sărbătoare
Şi ajută-i pe sărmani !

Că sămanul niciodată
Nu a vrut să fie aşa,
Fie-ţi fapta lăudată
Dacă dai din pâine ta!

Când o fi să vină bruma
Peste sufletu-ţi cernit
Darul care-l faci acuma
Se va-ntoarce înzecit .

Şi în clipa cea din urmă,
Pentru bunătatea ta,
Dumnezeu te ia din turmă
Să te așeze-n dreapta sa.

Deci, fă-ţi viaţa sărbătoare,
Ajută omul la greu!
Daru-i mic dar fapta-i mare
Şi te vede Dumnezeu!

Eu la rândul meu, ştii bine,
Şi cămăşile-mi-am dat,
Mai dau sufletul din mine
Și devin...cel mai bogat!

21.11.2016

Fluturii speranței

Fluturii speranței zboară-n agonie 

Ceru-și lasă ochii adormiți pe flori, 

Pasăre duioasă, ia să-mi spui tu mie:

Cine-mi pune-n plete albele ninsori?

19.11.2016

Înțeleptul

Înţeleptul rumeneşte gându-i bun cu dibăcie
În cuptorul raţiunii cu parfum de măiestrie,
Astfel, pasărea vorbirii când pleacă din gura lui
Zboară-n cerc de fericire la urechea orişicui!

18.11.2016

Hoțul

Ai venit ca hoțul și prea plin de tine

Mi-ai luat inimioara si-ai fugit cu ea,

Dar te bate Domnul, asta știi prea bine,

De nu-mi dai pe dânsa inimioara ta !

15.11.2016

Ramuri de durere...

Somnoroasă noaptea vine peste ramuri de durere,

Pe când vântul suflă rece prin izvoare de tăceri,

Eu prin liniştea furtunii iau din slove mirt şi miere

Să-mi adăp bătrânul suflet sub umbrela de poveri.

N-am mimic cu nimeni astăzi, dar alerg prin poezie:

Puşti ştrengar fără de grijă, vesel țopăind pe drum

Că ţi-s drag e o dilemă, dar ce dragă-mi eşti tu mie

Când ridici din al meu suflet ciuturi pline de parfum.

Mai privesc în jur oleacă şi-am văzut cum toţi confraţii

Au crescut în prozodie, au alt farmec, alt mister,

N-aş putea să sec oceane, n-aş putea să mut Carpaţii

Dar eu simt că port pe aripi cioburi vesele de cer.

Mă găseşti prin crizanteme. Ard şi-n Nai-ul enigmatic

Versul meu poartă pecetea bisturiului pe cord,

Dar rămân la fel de rece ca vulcanul viu, sălbatec,

Sau fierbinte ca şi gheaţa din banchiza de la Nord.

Dar mi-e dragă viaţa, dragă, ca frăguța timpurie

Ce se coace prin lumină  la mijlocul lunii Mai,

Că ţi-s drag e o dilemă, dar ce draga-mi eşti tu mie,

Muza mea cu ochii albaştrii şi cu braţele de Rai.

Azi mi-am aşezat destinul, chiar şi mugurii şi crinii

Doar la tine-n bătătură în altarul cifrei Doi.

În genunchi îţi cer, iubito, n-asculta ce zic străinii

Care vor să pune-n scenă o Golgota pentru Noi.

Muză veselă și tristă, eu nu vreau, în voia sorții,

Să mă lași în gerul aprig ca pe-un miel abia fătat.

Pot sorbi ca și Socrate voluptatea rece-a morții,

Dar nu vreau să mă sacrifici când am sufletul curat!

14.03.2016

Eu nu-ți cer, iubite

Eu nu-ți cer, iubite, să clădeşti castele,
Nici munţii tristeţii să-i faci mărunţiş,
Dar în lumea asta nu-s ca toate cele,
Şi-nfloresc în mine gânduri de durere
Că mă scoţi în lume numai pe furiş.

Eu nu cer, iubite, să mă duci în lună,

N-ar putea nici vântul să facă la fel,
Dar tu știi din raze să faci o cunună
Să fie umbrelă când nu-i vreme bună
Sau când bagă iarna nuferii-n măcel.

Dar eu ştiu, iubite, toamna care vine
Mă găseşte frunza ca pom dezgolit.
Pajişti de durere se preling pe mine
Şi eu văd departe, sufletu-ţi mă ţine,
Cum o stâncă ţine dorul împietrit.

Și, fără-ndoială, Domnul nostru ştie
Că ţi-s dragă tare, dar cu alta stai.
Azi curge prin suflet must de poezie
Dar prin crinii toamnei ce veni târzie
Mă numeşti întruna lacrimă de Rai.

Nu vărsa, iubite, lacrima-ți amară
Peste armonia frunzelor de nuc,
În fântâna vieţii ciutura coboară
Și se sinucide pentru-a mia oară,
Dar întâia dată după ea mă duc.

Şi nu-ți cer, iubite, să vii la fântână,
Şi nici dimineaţa din apă să bei,
Dar de ești pe vale şi-ţi e la-ndemână
Să bei apa tristă de pe-a vieții vână
Tu să ştii, iubite, că sunt ochii mei.

N-am cerut, iubite, să clădești castele
Nici munții iubirii să-i mături stingher,
Dar în lumea rece, tu, cu pietre grele
Mi-ai fixat destinul să mor lângă stele
În fântâna tristă „răsturnată-n cer”.

20.08.2016