Ce bine ţi-e...

Coboară cafenie boarea printre nuci

Şi crengile se saltă parcă-s poale,

Ce bine e să mergi şi să te culci

În pat de fân c’o lună caldă, moale.

Tăcerea nopţii îşi deschide plicul

Şi toarnă un parfum duios pe şes.

Ce bine e să înţelegem şi nimicul

Cu sensul lui profund şi neînţeles!

Ce bine ţi-e de mi-ar fi bine mie,

Cu flori ar ninge fiinţa ta, duium,

Dac-ai putea ca rana mea târzie

Tu s-o pansezi cu rana ta, acum!

Ce bine e să nu mai plec din tine

Să pot plăti tristeţea ta, aş sta!

Dar, de-aş pleca, gonit din mine,

Pe mine doar la tine m-aş uita!

Ce bine mi-e de bine ţi-ar fi ţie!

Tristeţea cu iubire poţi s-o seci

Şi-am să pansez şi rana ta târzie

Să pot opri durerea mea pe veci!

Reînverzeşte codru-n ochii tăi

Reînverzeşte codru-n ochii tăi

Si primavara-i lină  şi umbroasă.

Ca lebăda aluneci pe sub tei

Mlădie, tandră şi  frumoasă.

Cu tine-s numai seri de Mai

Şi inima se îmbracă-n floare

Şi viaţa mea-i un colţ de Rai

Deschis de tine-n sărbătoare.

Se îmbracă doru-n ie cu arnici,

Tristeţea toată-şi curmă chinul.

Şi soarele înmiresmat, pe aici,

În părul tău şi-a cuibărit destinul.

Şi, parcă, n-aş mai vrea să mor

E...atâta farmec şi splendoare

Şi când tresare pajistea-n fior

Din ochiul tău pui roua-n floare.

Şi dacă doarme codru-n ochii tăi

E primavara vieţii mai umbroasă

Şi stau înebuniti în alb, pe văi,

Salcâmii prinşi în vraja ta aleasă.

Tu-mi vii ca Lună nouă pe poteci

Cu braţele-n lumină, înflorite,

Şi parcă n-aş mai vrea să pleci

Când seara de april e pe sfârşite.

Înmugurind pe mine-n stele moi

O dragostea s-așează iar măruntă

Şi ne găseşte curcubeul după ploi

Culcaţi în verighetele de nuntă.

Mi-a scris o domniţă

Mi-a scris o domniţă; cică-i familistă

Şi că-n lumea asta eu sunt doar al ei;

Ne-am dus la terasă, după o bericică

A zis cu-ndrăzneală: eşti pe locul trei!

E pe locul unu, a mai zis duduia,

Unul care doarme pe-o saltea de bani.

Cică ei nu-i pasă că băiatul are

De vreo patru zile o sută de ani!

Te înţeleg frumoaso, am şoptit duios,

Dar cu siguranţă vreau să fim doar noi.

Stă pe a doua treapta, a mai zis papuşa,

Un cioban de munte c-o sută de oi!

Eu sunt familistă, sunt femeie fină,

Vreau în viaţa asta să trăim cuminţi,

Chiar de lângă tine stă pe-a treia treaptă

Un puştan cu Skodă, singur la părinţi!

Oare, aş putea s-o uit ?

‘’ Aş putea s-o uit eu, oare?

Inimioară, zi ceva!’’

‘’Nu cred, sincer, ea apare

Ca o Lună-n viaţa ta.’’

17.04.2015