Coboară cafenie boarea printre nuci
Şi crengile se saltă parcă-s poale,
Ce bine e să mergi şi să te culci
În pat de fân c’o lună caldă, moale.
Tăcerea nopţii îşi deschide plicul
Şi toarnă un parfum duios pe şes.
Ce bine e să înţelegem şi nimicul
Cu sensul lui profund şi neînţeles!
Ce bine ţi-e de mi-ar fi bine mie,
Cu flori ar ninge fiinţa ta, duium,
Dac-ai putea ca rana mea târzie
Tu s-o pansezi cu rana ta, acum!
Ce bine e să nu mai plec din tine
Să pot plăti tristeţea ta, aş sta!
Dar, de-aş pleca, gonit din mine,
Pe mine doar la tine m-aş uita!
Ce bine mi-e de bine ţi-ar fi ţie!
Tristeţea cu iubire poţi s-o seci
Şi-am să pansez şi rana ta târzie
Să pot opri durerea mea pe veci!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vâ mulțumesc ....