Ruga nenăscutei

Arde ceru-n flăcări, stelele tresaltă,
Mitul unei vrăji îţi cere acum să taci…
Simfonia vieţii nenăscute saltă
Rugămintea zilei: vrei tu să mă faci?

Tata plânge-n ceruri, lacrima-i amară
Doarme dimineaţa-n trandafiri posaci.
Îngeraş cu aripi gata să apară
Duios te întreabă: vrei tu să mă faci?

Că sunt nenăscută, sunt aşa de tristă,
Dar îţi voi aduce mii steluţe-n saci.
Hai, prea bună mamă, în a ta batistă
Voi lega iubirea, de vrei să mă faci!

N-o să plâng în faşă, o să fiu cuminte
Şi aşa de dulce: miere-n cozonaci.
Bună născătoare, ia la mine aminte
Şi în vrajă intră, de vrei să mă faci!

Ară tata cerul, luna în taina firii
O salvează zilnic de răi vârcolaci,
Curcubeu mirific în mrejele iubirii
Va pune pe boltă, de vrei să mă faci!

O să-ţi spunem mami, dulce şi iubită

Şi cu tati în vreme îţi vom fi araci,
Când argintu-n tâmple, în vreme smerită,
Ţi se furişează, de vrei să mă faci!

O să-ţi fim în preajmă şi în vremuri albe,
Când mâna-ţi tremurândă pune pe colaci
Lumânări bunicii şi prin fumuri salbe
Tămâia-vom masa, de vrei să mă faci!

Când s-or stinge zorii zilei fără nume
Şi în pribegie ne vom duce vagi,
Vei trăi prin mine şi într-un fel anume
Te-oi slăvi şi-acolo, de vrei să mă faci!