Ești ce sunt eu pentru tine

Şi iar s-aprinde în brad o stea

Şi iar sunt îngerii cu mine

Şi-ţi mulţumesc, iubita mea,

Că eşti ce sunt eu pentru tine!

Şi iar îmi vine să mă scutur

Ca un cireş de floare nins,

Să stau îmi vine, ca un  flutur,

În părul tău de flori cuprins!

Şi iar sunt galbenă petală

În părul tău de catifea,

Şi iar mă porţi cu-atâta fală

Ca o năframă-n ființa ta .

În tine însăţi eu sunt eu

Şi stau smerit cum se cuvine

Şi iar mă leagă Dumnezeu

Cu sufletul pe veci de tine!

Şi iar ne naştem din nefiinţă

Şi într-un galben labirint

Eu sunt o spadă de voinţă

Şi tu eşti scutul de argint!

Şi iarăşi eu trăiesc prin tine.

Eşti foc şi apă şi pământ

La Denie eu simt cum vine

Trimis de tine Duhul Sfânt!

Şi iar s-aprinde în brad o stea

Şi iar sunt îngerii cu mine

Şi-ţi mulţumesc, iubita mea,

Că ești: ce sunt eu pentru tine!

05.07.2011

Plâng ciresii-n luna Mai

 Legănată-n mine cade
          Frunza toamnei fără rost
Printre brazi un glas răzbate:
          Doamne, ce poet a fost!

Ceru-şi lasă lin privirea
          Stele cad în sânul meu
Lacul, legănându-şi firea,
          A picat în somnul greu.

Trupul este ros de vreme,
          Pomii-n mine se trezesc
Lăsând pe la tâmple semne
          Ce-n flori albe se-ncrețesc.

Rezemat de-un colţ de tindă
          Un toiag mă roagă mut
S-ascult glasul ce-mi colindă
          De pe lumea dedesubt.

În plisc corbul duce-un pai
          Noaptea-n mine-şi face rost,
Plâng ciresii-n luna Mai
          Pe poetul care-am fost!

Se strâng norii albi în târlă
          Eu din mine voi pieri
Și broscuţele pe gârlă
          În concert m-or pomeni.

Iar în piață o stea albastră,
         C-o blândeţe sfântă-n glas,
O să vîndă cartea noastră
          Doar să-mi facă parastas.

25.06.2017

Doamna spune că-s nebun

Scos-am dopul bucuriei de la sticla de tăcere
Să golesc licoarea vorbei în pocal de gând curat

Și cum nu aveam minute pe cartela de durere

Mi-am găsit o doamnă fină cu profilul minunat.

Bucuriile prin suflet nu știau de mătrăgună,

Juca vântul fericirii prin pădurea de stejari.

Din hamacul cugetării, prins de dragoste nebună,

Citeam tot ce posta doamna de la filozofii mari.

În tramvaiul aşteptării am rămas fără cuvinte

Pentru ea filozofia pare un fagure ruinat,

Peste gândurile-mi roze s-a rotit uşor, cuminte,

Norul visului romantic de iubire îmbujorat.

Ochii-mi căutau molatici pagina-i fermecătoare

Pick-up-ul pe noptieră torcea-n pas de menuet.

Nuferii-şi lăsau prin mine alba vrajă răcoroasă

Și zării că puse like-ul pe destinu-mi de poet.

Am simtit cum bucuria în petale mă cuprinde

Se ruja în mine toamna peste al verii lin zăplaz,

Din noianul de cuvinte am tors dorului colinde

Când o lacrimă amară mi-a dat buzna pe obraz.

După ce-a dat like la mine a plecat pe altă cale

Alţi poeţi, alte destine, doamna are-n gândul bun

N-am văzut-o niciodată, dar eu simt puțin, cu jale,

Că de-i zic ce draga-mi este, o să spună că-s nebun.

Acest vis acum trei zile chiar în sufletul fierbinte

Mi s-a furişat cu spaimă şi s-a cuibărit încet.

Am deschis netul iubirii şi-am găsit calde cuvinte:

Lebădă fermecătoare porţi în suflet de poet!

Nu ştiam aceste vorbe, şi-am purces în căutare

Răsfoiam în gând volume, n-am găsit şi tare-i rău,

Dar să-mi curme suferinţa, lebăda fermecătoare

A dat like, zicându-mi dulce: doamna-i filozoful tău!

11.06.2017