Doamna spune că-s nebun

Scos-am dopul bucuriei de la sticla de tăcere
Să golesc licoarea vorbei în pocal de gând curat

Și cum nu aveam minute pe cartela de durere

Mi-am găsit o doamnă fină cu profilul minunat.

Bucuriile prin suflet nu știau de mătrăgună,

Juca vântul fericirii prin pădurea de stejari.

Din hamacul cugetării, prins de dragoste nebună,

Citeam tot ce posta doamna de la filozofii mari.

În tramvaiul aşteptării am rămas fără cuvinte

Pentru ea filozofia pare un fagure ruinat,

Peste gândurile-mi roze s-a rotit uşor, cuminte,

Norul visului romantic de iubire îmbujorat.

Ochii-mi căutau molatici pagina-i fermecătoare

Pick-up-ul pe noptieră torcea-n pas de menuet.

Nuferii-şi lăsau prin mine alba vrajă răcoroasă

Și zării că puse like-ul pe destinu-mi de poet.

Am simtit cum bucuria în petale mă cuprinde

Se ruja în mine toamna peste al verii lin zăplaz,

Din noianul de cuvinte am tors dorului colinde

Când o lacrimă amară mi-a dat buzna pe obraz.

După ce-a dat like la mine a plecat pe altă cale

Alţi poeţi, alte destine, doamna are-n gândul bun

N-am văzut-o niciodată, dar eu simt puțin, cu jale,

Că de-i zic ce draga-mi este, o să spună că-s nebun.

Acest vis acum trei zile chiar în sufletul fierbinte

Mi s-a furişat cu spaimă şi s-a cuibărit încet.

Am deschis netul iubirii şi-am găsit calde cuvinte:

Lebădă fermecătoare porţi în suflet de poet!

Nu ştiam aceste vorbe, şi-am purces în căutare

Răsfoiam în gând volume, n-am găsit şi tare-i rău,

Dar să-mi curme suferinţa, lebăda fermecătoare

A dat like, zicându-mi dulce: doamna-i filozoful tău!

11.06.2017