Simt elanul cum se frânge
Ca un băţ uscat de tisă
Şi prin mine o lupoaică
Stă cu gura larg deschisă...
Are ochii plini de fiere,
Dinţii ei rânjesc ciudat...
Şi-ntr-un copârşeu de frasin
Eu mă văd întors în sat.
Mama plânge, se jeleşte,
Păru-şi smulge neîncetat
Că se stinse felinarul
Fiului ei minunat.
Nu-i nimic, măicuţă bună,
Viaţa-ntreagă e un vis,
Şi mă-ntorc în primăvară
Chiar prin floarea de cais...
Să mă rupi din rămurele
Şi ca ieri, măicuţa mea,
Să pui floarea la ureche
Când te duci pe la cişmea.
Şi când te vede vecina
Că porţi doliu pe pământ,
Tu să-i spui, măicuţă bună,
Că din cer un vis s-a frânt
Şi că fumul lui albastru
A căzut pe casa ta
Cum căzu trăznetu-n vară
Jos, în nucul din vâlcea.
Nu mai zice alte vorbe,
Lasă totul cum a fost,
Nu aprinde amintirea
Într-o pierdere de rost.
Dar de întreabă fata popii
Când vine la casa ta,
Să nu verşi o lăcrimioară
Că se prinde, mama mea.
Ei să-i spui că-s tare bine,
Că-s voinic şi năzdravan,
Dar m-a detaşat destinul
Peste mări, peste ocean,
De sărutul ce mi-a dat,
Roag-o să nu-i pară rău...
Că pe veci îl port cu mine
Chiar pe fund de copârşeu.
Apoi, vorba ta mieroasă
Lin, întoarce-o spre viţea...
Dar nu scoate-o lăcrimioară
Că-mi faci rău, măicuţa mea.
Sâmbătă, în geana zilei,
Când te duci la cruce-n sat
Pune paltonul de lână
Ce din bursă ţi l-am luat
Când din ochii îţi pică stele
Peste lutul brun-verzui
Spune-le că uzi sfioasă
Liliacul ...nimănui.
24.01.2016
