Motto:
Exmatricult din noapte
Eu plec vesel pe vâlcea
Și sărut cu blânde șoapte
Cerul din privirea ta .
Şade-un nour peste gânduri visător în aşteptare,
Primăvara zbuciumată este undeva pe drum.
Inima, ca o narcisă, mi-a-nflorit la drumul mare
Şi cu drag, îmbujorată, vrea să vă salute acum.
Bună dimineața, oameni, cât de dulce-i bucuria
Ce vă luminează chipul, să zâmbească orişicui,
Azi, în faţa voastră, tandru, îmi scot iute pălăria
Şi - că soarele mai doarme - vă salut în locul lui.
S-aveţi ziua minunată. Pentru mine, dimineaţa
Este-un nufăr de lumină, chiar de suflet agățat,
Ca-n livada cu meri tineri, în om înfloreşte viaţa
Când, în zori, dulăii zilei gonesc negura din sat.
Cu bastonul dau în lături roua ce pe ierburi şade
Din ziare-mi fac ţigară, cu scuipat o leg acum,
Îmi scot iute pălăria, blând salut - aşa se cade -
O fântână de lumină ce mi s-a încropit în drum.
Scot o ciutură tăcută, apa tremură cuminte,
Apoi fața mi-o alintă ca o domnişoară-n crâng
Cerului, cu evlavie, mă-nchin tandru şi cuminte
Şi pe drumul bucuriei nu pornesc cu pasul stâng.
Mă gândesc din nou la oameni, cu aleasă bucurie
Pentru mine toţi sunt ageri, ca un luminos mister,
Şi când simt că este bine, las bastonul pe câmpie
Şi cu plasa de sprâncene, fur lumina de pe cer.
Bună dimineața, oameni, cât de dulce-i bucuria
Ce vă luminează chipul, să zâmbească orişicui.
Azi, în faţa voastră, iarăși, îmi scot iute pălăria
Şi că soarele mai doarme... vă salut în locul lui.
26.02.2018
4.44
