Să te bată dorul meu...

Să te bată dorul meu, dar mai bine lasă...

Nu blestema florile ! zice-o vorbă aleasă.

Fluturi vin si fluturi trec, fluturii-s de vină

C-al meu suflet zace-n flori, fără de grădină.

Dorul tău a sfârtecat liniștea-mi bolnavă

Mierea fiartă-n despărțiri s-a făcut otravă,

Nu mai sunt albine-n crâng, vântu-i o lăută,

Luna din pocale-mi dă zeamă de cucută.

Se rotesc prin gândul orb corbii fără țintă,

Gerul îmbrăcat în lup trupul mi-l alintă.

Viață plină de păcat, te-am trăit eu oare?

Cerul din privirea mea stins e de cicoare.

A tăcut privighetoarea, liniștea ei doare,

Țepii verzi de trandafir au cuprins-o-ngheare.

Sângele, din ea plecat, plânge prin petale

Cum și eu de-acum jelesc dorul dumitale.

Daca-ai fi rămas aici, spun cuprins de boală,

Nicidecum nu te-azvârleam ca pe-o sticlă goală.

Mă-nchinam la tine-n veci, inimă vitează,

Dar n-a fost să fie așa; ochii-mi lăcrimează.

Iarăși se rotesc prin gând corbii fără țintă,

Iarăși lupul amintirii dorul mi-l frământă.

Fluturi vin și fluturi trec, fluturii veghează,

Și-al meu suflet, călător, ruginit oftează .

09.02.2018