Iubeşte-mă şi pe mine

Iubeşte-mă şi pe mine
Sunt muntele tău mic,
Înalţă-mă la stele
În treacăt c-un pupic!

Pune-mi cuşma albă
Din cer coboar-o tu
Şi brazii mei pe spate
În verde-i pune acu!

Din floare m-am născut,
Prin râuri plâng mereu,
M-ai înfiat ca munte
Şi-am stat la pieptul tău!

Ca recompensă mâine
Când talazul rupe punţi,
La mine-n suflet grabnic
Ascunde-te în munţi!

Acum, iubeşte-mă şi pe mine,
Sunt muntele tău mic!
M-aplec încet şi tandru,
Pe vârfuri te ridic...
Tu... înalţă-mă la stele
În treacăt c-un pupic!

04.12.2010

EU AM ACT...

Zvârcoleşte vântul vesel tufa groasă de urzici,
Lăstărişului sub bluză îi tresaltă sânii mici.

Împletesc codiţele două raze prinse-n joc,
Un cărbune pe o nară scuipă tusea lui de foc!

Şi pe spate îşi aruncă spicul coama lui bălaie
Bucuros că stă la iarnă lângă fraţii lui în claie.

Pe când luna şugubeaţă poartă nurii la vedere
Soarele, plin de ruşine, după coamă iute piere!

Lin amurgul se coboară ca un cârd de raţe gri
Şi la baltă vin naiade printre stele albăstrii!

Lăstărişului la bluză îi sar nasturii degrabă
Şi sticleţii de pe ram cântă fără nici-o treabă!

Îmbujorată, stă cu mine luna cu cercei de stea,
Jos în păduricea deasă, cu dantele verzi în ea!

Cu limbuţa linge apa, ca o căţeluşă bea,
Noaptea cu parfum de floare învelită-n catifea.

Şi mă uit cu luna albă cum se adună lin, cu drag,
Ca la cloşcă, lăstărişul, lângă ţâţa unui fag!

Dacă vrei să ştii mai multe, în treacăt, o spun aşa:
Eu am act pe pădurice, mi-a donat-o mama mea.

09.01.2012

Doar la tine cer clemenţă

Doar la tine cer clemenţă să înţelegi şi să mă laşi
Să pun primăverii-n plete ghiocei şi toporaşi.

Lasă-mă să-ţi aduc cerul ţintuit cu albastre stele
Şi să aştern pe bolta crudă larg covor cu floricele.

si să-ţi pun în roza cale doruri sfinte de smarald
Şi prin frunzele tăcerii în luceferi să te scald.

Lasă-mă să torn prin şoapte elixir din corn de stea
Şi prin florile de noapte să-mi culc ochii-n palma ta!

Şi când rumegă tăcerea coborâtă peste văi
Lasă-mă să scot din ceruri caleaşca cu clopoţei,

Să te plimb peste colnice pe covorul înflorit,
Să-ţi aduc albastru-n suflet din oceanul infinit!

Să trezesc apuse mituri şi poveşti şi epopei
luna să o împart în doua, pentru tine, ca cercei.

Când tai via primăvara, lasă-mă prin cep senin
Lăcrimând prin tăietură, în paharul tău să vin,

Să mă ai, de mai apare, iar durerea-n rana ta
Să te speli cu batistuţa tamponată-n seva mea!

Lasă-mă prin ochii tăi către ceruri să m-aplec
Şi de nu-ţi ajung în suflet, atunci… lasă-mă să plec!

Sufletele-s două stele

Sufletele-s două stele
Despărţite de un hău,
Tu să scapi de vorbe grele
Ai pornit pe drumul greu.

Ai pornit să-ţi cauţi soarta
Şi perechea ta de vis,
Dar cineva împinge poarta
Şi mereu, mereu e-nchis.

Ai pornit din zona unde
Dormea dusă piatra lată
Şi-n tăceri de nopţi profunde
N-a fost soare niciodată!

Ai pornit să-ţi cauţi eul
Care doarme pe o stea,
Dar elanul simte greul
Pasul nu-ţi poate sălta!

Că în drum spre fericire
E o râpă grea, adâncă,
S-atingi steaua de iubire
Pasul tău nu poate, încă.

Dar nu pot s-aştept când vine
Numai geru-n viaţa ta,
Şi-ţi dau sufletul din mine
Ca să-l ai la drum manta.

Şi mă fac o punte lată
Între maluri dulci de stea.
Talpa ta cea minunată
S-o pui pe spinarea mea!

Când te duci ...la steaua ta!

Destin de femeie

Ani mulţi din viaţa mea trecură,

Bilanţul vieţii-i tot mai greu

Şi mă condamn c-un fel de ură

Că n-am şi eu destinul meu.

În jur e toată lumea aşezată,

Familii dragi visează-n casa lor,

Eu încă sunt dorită, aşteptată,

De reci tristeți prin dormitor.

Mereu mă mint, voit, şi mă încarc

Şi tot aştept sperând la cineva...

Şi sufletul aş vrea să mi-l descarc,

Dar cui să spun durerea mea?

Aştept şi cred că poate  mâine...

Dar visele frumoase mi se rup,

Și c-o turbată foamete de câine

Îmi simt puterea evadând din trup.

Cu ochii sfredelesc nemărginitul

Şi n-au potecile peron prin mine,

Doar vântu-mi zice că sortitul

E prins şi azi cu treabă şi nu vine!

Şi plânsă fuge ziua mea, şi mâine

Mă-mbrac cu doruri, gata să erup,

Dar, cu aceiaşi foamete de câine,

Îmi simt durerea ronţăind din trup!

Ani mulţi din viaţa mea trecură,

Am tot sperat minţindu-mă mereu,

Dar nu-l condamn şi nu am ură

Pe cel ce-a scris, aşa, destinul meu.

21.05.2014