Lăstărişului sub bluză îi tresaltă sânii mici.
Împletesc codiţele două raze prinse-n joc,
Un cărbune pe o nară scuipă tusea lui de foc!
Şi pe spate îşi aruncă spicul coama lui bălaie
Bucuros că stă la iarnă lângă fraţii lui în claie.
Pe când luna şugubeaţă poartă nurii la vedere
Soarele, plin de ruşine, după coamă iute piere!
Lin amurgul se coboară ca un cârd de raţe gri
Şi la baltă vin naiade printre stele albăstrii!
Lăstărişului la bluză îi sar nasturii degrabă
Şi sticleţii de pe ram cântă fără nici-o treabă!
Îmbujorată, stă cu mine luna cu cercei de stea,
Jos în păduricea deasă, cu dantele verzi în ea!
Cu limbuţa linge apa, ca o căţeluşă bea,
Noaptea cu parfum de floare învelită-n catifea.
Şi mă uit cu luna albă cum se adună lin, cu drag,
Ca la cloşcă, lăstărişul, lângă ţâţa unui fag!
Dacă vrei să ştii mai multe, în treacăt, o spun aşa:
Eu am act pe pădurice, mi-a donat-o mama mea.
09.01.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vâ mulțumesc ....