Azi, poate că eşti măritată

Știu, azi poate că ești măritată

Sau dacă nu, posibil ai pe cineva

Astfel tu ceri cu fruntea aplecată

Să nu încep cu tine judecata mea!

Ca alte domnișoare, cu îndrăzneală,

Ai tot sperat că vine Făt-Frumos.

Dar cu reproșuri mii și cu îndoială

Azi plouă peste chipul tău duios!

S-a dus clocotitorul ev al tinereții

Și visul de mireasă-i spulberat;

În păr coboară frunzele tristeții

C-un Făt-Frumos în rău schimbat!

De multe ori şi…(du-te drace, piei),

Prin minte-ţi trec gânduri pagâne

Și nu-ți mai pasă că din tolba ei

Trimite o Doamnă coasa către tine.

Plocoane n-ai cerșit și nici avere,

Nici soarelui căldura lui să-ți dea,

Dar ai cerut la Dumnezeu putere

Să duci pe mai departe crucea ta!

În dreptul tău cuvântul magic „dar”

E șters din noile dicționare,

Dar inima-ți curată pe furiș, măcar,

Ar vrea și ea o mică îmbrățișare!

Și când își pune noaptea obosită

Mantaua ei în cufărul ceresc,

Dorești și tu să fii din nou dorită

Și cineva să-ți spună: te iubesc!

Draga mea măicuţă

Draga mea măicuţă, sufletul mă doare
Când biciul unui critic azi m-a altoit,
Dar fii fără grijă eu sunt tot o floare
Şi-s la fel de tandru cum m-ai hărăzit.

Să stai liniştită, mama mea cea sfântă,
Voi veni acasă chiar de sărbători,
Tot ca altădată versu-n mine cântă
Distilat prin albul cuibărit prin flori.

Gerul n-are milă şi de trup mă muşcă
Şi mai cad măicuţă, mă lovesc şi plâng,
Aici nu e bine, strada-mi pare o cuşcă
Şi-s mai multe vulpii ca la noi în crâng.

O haină mai groasă din blană de oaie
Fă-mi şi mie, mamă, că nu prea mai am! 
Luna ce mai face? Mai vine vioaie
Cum venea odată pe la noi la geam?

Să stai liniştită, mama mea frumoasă,
Peste vremuri tulburi eu rămân curat.
Îţi aduci aminte, cât de graţioasă
Tu mergeai cu mine în braţe prin sat?

Dar se duse vremea, zborul tinereţii
Lovit de furtună se stinse bizar,
Ca prin fum şi ceaţă, lăstărişul vieţii
Se uscă sub paşii timpului hoinar.

Dar revin acasă. Să ştii că mă doare
C-am plecat departe într-o lume rea.
Să-ţi aduc o cremă? Mâna te mai doare?
Tata te mai ceartă că nu-i dai să bea?

O să vezi măicuţă, luna îmbujorată
Cum o să reintre pe geamul din dos 
Şi motanul negru cu coada-i pătată 
Iar o dă de-a dura pe cimentul ros.

O să stau cu tine, tu să-mi spui de toate
De purcel, de câine, de vaci şi de măr.
Dar să nu te mire: strachina cu lapte
S-a vărsat, prin vreme, şi la mine-n păr! 

Draga mea măicuţă, sufletul mă doare
Că biciul unui critic azi m-a altoit,
Dar fii fără grijă eu sunt tot o floare
Şi-s la fel de tandru cum m-ai hărăzit. 

24.03.2015

Poezia mea e simplă...

Poezia mea e simplă,
Poezia mea-i cu dor
Ca o ploaie răsfăţată
Care curge dintr-un nor.

Versul meu e răsăritul
Peste flori pe câmpuri pus
Şi suspina ca si dorul
Când oftează luna sus.

Versul meu e ram de suflet,
Cântec fredonat în şoaptă
Inundând odaia vieţii
Cu miros de pâine coaptă.

Dorul meu izvoru-şi are
În iubire, neîncetat.
Şi cu drag te unge versul
Când tristeţile se abat.

Versul meu aprinde seara
Felinarele-ti pe stradă,
Şi cu vise te inundă
Pâna zorii dau sa cadă.

Versul meu aprinde-n roze
Focul dragostei ştrengar.
Nu cu gheaţă îl poţi stinge
Ci c-un trandafir în dar.

Chiar şi viaţa mea e simplă:
Am doar puşca şi un cal
Şi cu Luna mă plimb zilnic
Mână-n mână sus, pe deal.

Şi cu ochii vii, albaştri,
Poezia mea-i un leac
Şi-n petale de lumină
Parcă sunt şi parcă zac

La tine pe noptieră,
Când pe deal zările tac,
Într-o vrajă efemeră
Cu coperţi de liliac. 

 15.01.2015

Mamă cu suflet de floare

Mamă cu suflet de floare

Inima de ce mă doare

Când îţi pun o întrebare?

Cât în lume am fost plecat,

De dor te-ai  încovoiat-

Ca o lună peste sat?

22.03.2015

Nu te mai da fată mare

Nu te mai da fată mare!
Cu mine nu ţine,
Eu nu-s casă de marcat
Să iei bon de la mine.

Îmi vorbeşti mie de morală?
De legi creştine?
Prea bine,
Uită-te la tine!

Porţi fuste mini
Şi pantofi cu toc
Şi buzele tale
Eclipsează macul pe loc.

Ştiu, eşti emancipată
Studentă manierată,
Dar... cu fetele tale
O faci lată.

Ai carte?
Şi ce faci cu ea
Când nu ştii să faci o cafea?

Îmi vorbeşti mie de Kant?
Noaptea el vine din carte
Cu mine ia parte,
La masă,
Când dezbrăcăm o Grasă
Şi pe sora ei
Numită Jidvei.

Vorbesc cu el toate cele
De ape, de foc şi de stele
Şi lui îi se pare ciudat
Că tu citeşti neîncetat.

Dar despre viaţă tu ce ştii?
De spălat, de făcut copii?
Morala te îndepărtează
De cele lumeşti?
Doamne, cum poţi să trăieşti?

Te uiţi mirată la mine
Şi nu-ţi convine
Că eu citesc, bizar,
Revistele din bazar.

Ai carte?
Şi ce faci cu ea
Când tu nu ştii să faci o cafea?

Îţi place metafora grea?
Ia o ţuică si bea!
Şi să vezi cum mii de stele
Pleacă din gene rebele
Pe obrazu-mi agale
Coboară-n palmele tale
Ca fulgi ai iubirii, de nea,
Căzuţi din inima mea.

Apoi ce faci cu ramura ta
Îmbrăcată-n lacrima mea
De nu ştii sa faci o cafea?

Aşa că nu te mai da fată mare!
Cu mine nu ţine,
Eu nu-s casă de marcat
Să iei bon de la mine.

Ştiu, ţi-e ruşine
Că răsfoiesc PLAYBOY.
Dar dacă erai aici,
Răsfoiam amândoi!

03.03.2015