Motto:
Nu cer nimic… dar dac-aş vrea...
Aş cere de pe cer ... o stea!
(Draga Mea)
Se întorc clipele şi zboară într-o linişte firească
La o zi de primăvară când vru mama să mă nască!
Da, venise Mărţişorul, dar prin spaţiu tolănită
Mai dormea târzia iarnă de troiene zvârcolită.
Geamul despica tăcerea ca un dureros hotar
Între cămăruţa mică şi doi ochi de lup, cu jar.
N-avea bani de scutecele, viaţa era un mister...
Rupse mama, de nevoie, un albastru colţ de cer
Şi într-o clipă arămie, ziua, când păşea-n apus,
Îmi făcu un pled şi mie când pe lume m-a adus!
Sora ce mi-e tare dragă, cu ochii vii, de curcubeu,
Şuşotea cu glas de floare: cât de mic e nenea-al meu!
Apoi veni primăvara. Brânduşa şi-un ghiocel
Mamei mele i-au dat veste că voi fi un voinicel.
Când m-a dezvelit la soare, pledu-n slăvi s-a ridicat
Şi din el, cu chip de floare, a rămas o stea pe pat.
Jucării eu n-am avut şi să-mi mângâi dorul pus
M-am jucat cu steaua care a rămas din pledul dus.
Dar zburară anii-n cârduri, amintirile sunt scrum
Înfloriră-n păr castanii, nu mai vreau nimic acum.
Sufletul spre zări nescrise ar dori să-mi plece acu
Şi-ţi las steaua ce-i la mine...ia-o să te joci şi tu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vâ mulțumesc ....