Ce frumoasă e femeia...

Ce frumoasă e femeia, roză sfântă-n zori de zi

Universul are cheia doar în felul ei de-a fi;

Soarele pe bolta vieţii minunat la ea priveşte

Şi cu buzele lui roze ziua întreagă ne şopteşte:

Ce frumoasă e femeia! Înger drag cu chip duios,

Enigmatică şi tandră când îşi lasă pleoapa-n jos.

Poartă-n suflet roza vieţii cu petale de iubire,

Doamne, cât e de frumoasă cu parfumul ei subţire.

Ce frumoasă e femeia, ne e mamă, ne e soră,

E naiada vieţii noastre dar şi sfântă auroră,

E un răsărit de viaţă, însăşi viaţa noastră e!

Ce frumoasă e femeia, Doamne, ce frumoasă e!

Chiar şi soarele molatec pentru draga ei făptură

Ar fi gata să se ducă: sfânt sărut uitat pe gură,

Şi când iubeşte femeia, universul arde viu...

Şi ea vine ca o floare pe un cal trandafiriu.

Doamne cât e de frumoasă, nici măcar o nouă stea

N-ar putea să strălucească mai gingaşă decât ea.

Rozele-i răsar pe frunte, în miresme de smarald,

Şi-n privirea ei albastră liliacul meu îl scald.

Poartă atâta vrajă-n suflet, şi-n elanul ei vioi

Cu lumină mă îmbată din altarul cifrei Doi,

Prin tăcere ea şopteşte prin petale de iubire

Cu arome mă-nfăşoară din parfumul ei subţire.

Inima îi port în palme şi mă-mbrac cu ochii ei

Ca o floare în lumină, ca un rege între zei.

Doamne, cât e de frumoasă, nici nu-ţi poţi imagina!

Pentru ochii ei albaştrii o aleg... icoana mea.