Scrisoare de la tata

                                     Motto

                  Neagra Doamna veni de departe,

                  Albe lacrimi varsă liliacu-n drum.

                  Nu, nu pe tata  trebuia tu, moarte,

                  Ci pe mine să ma iei acum !

                   
                     (Nicolae Rolea - 03.03.2019)

“Repară,tată, pământul c-ai făcut atâta carte,
Umple gropile tristeţii înşirate pe meleag,
Că-n vecia care vine nu avem de altul parte
Şi în lumea asta rece ne e lucrul cel mai drag!

Pune-i, tată, Lunii albe o eșarfă parfumată
Printr-o doină luminoasă aruncată peste flori
Că doar ea, înmiresmată, pune-n seara zvăpăiată
Grâu duios de luminiţe, de tandrețuri şi culori.

Şi la Soare, Doamne ţine-l, pune-i, tată, barbă caldă
Să lumine-n zori molatic şi-n amiază-mbietor.
Și aruncă-i o năframă când se piaptănă, se scăldă,
În apusuri de mătase cu miros de cimbrişor!

Să repari şi poarta-naltă, unge-o fin la încheietură
Cu uleiuri, vaselină şi cu spray-uri de unsori.
Eu aştept de-o vreme bună să-mi apară-n bătătură
Ziua asta minunată când m-anunţi c-ai să te însori!

Repară, tată, pământul, pune-n pântec numai stele

Și prin crângul de lumină stoluri de privighetori,

Să pui liliac la poartă, să te-alinte-n toate cele,

Când faci nuntă, nuntă mare, cu prințese şi cu flori!”

Am venit târziu acasă și-am găsit perdeaua trasă
Corul viu de carii, molii, mi-au croit un epitaf,
Şi găsesc grinda picată, vatra spartă, udă, roasă
Si scrisoarea de la tata în sertarul plin de praf.

06.03.2015