În faguri de vânt durerea se adună
Şi luna-şi aruncă eşarfa-n noroi,
Ce bine era când eram împreună,
Ce trist fu când plecarăm din noi!
Şi parcă-i o joacă ciudată de vară
Când cerul îşi lasă apusul mai greu
Şi tot mai trist din zori până-n seară
Mereu pe tine te caut prin Eu.
Privirea se duce spre zarea cuminte
Şi cârduri de păsări se duc către ieri
Şi frunzele-şi mână culoarea fierbinte
În portul speranţei la ruta: plecări.
Un tic tac se aude în umbre jilave
Apoi se aşază şi zgomotul mut
Şi ceasul extrage secunde bolnave
Din mina săpată-n timpul trecut.
Pe iarba uitării vin urme de lună
Lucind melanconic în cioburi de Doi.
Ce bine era când eram împreună,
Ce trist fu când plecarăm din noi.
24.02.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vâ mulțumesc ....