Mărţişorul

Muguri de lumină vin pe geana zării

Somnoroase râuri clipocesc ciudat

Lovind cu aripa-n tinda primăverii

Barza bucuriei survola prin sat.

Pregătise buna scutece de stele

Mândră mi le puse chiar pe căpătâi.

Cântă Mărţişorul şi trei rândunele

Dau lumii de veste că e ziua întâi.

O lovi pe mama o durere sfântă

Îşi legă burtica, strâns, c-un testemel,

Doar moaşa comună, veselă, descântă

Şi calmă şopteşte: cred că-i voinicel !

Ţâşniră-n lumină mugurii sălbatici

Scăpaţi de povara iernii ce trecu.

Mijea sus voioasă cu ochii molatici

O steluţă albastră care se născu.

Steaua mea frumoasă fu mai hărnicuţă

Şi veni 'naintea-mi vreme de un ceas.

Dintre nori voioasă ca o pisicuţă

Bătea din lăbuţe lună fără glas.

După ce-nflori câmpul tot cu stele

Se-auzi din slavă un glas sfânt, duios,

Dumnezeu îi spuse vorbă mamei mele:

Să ne faci, femeie, un poet frumos!

Douăzeci de ani, chip de angelină,

Avea mama bună, zâna din poveşti.

Cu venirea lină, eu șopti-n lumină:

Sărut-mâna, mamă, ce frumoasă eşti…