Of, dacă-ai şti cât de mult îmi
placi
Ai începe să te îmbraci...
Şi-n noaptea uimitor de albastră
Mi-ai veni la fereastră.
Eu, cu privirea arsă de dor
Aş fierbe nerăbdător
Cu inima torţă, afară,
Te-aş aştepta: primăvară!
Apoi, tu ai sosi fermecătoare,
duioasă
La mine în suflet, în casă
Şi văzând cât de mult îmi placi
Ai începe să te dezbraci...
De muguri, de flori, de şoapte
De cuvintele mele coapte
De farmec, de vrajă, de culoare
De stele, de cânt, de sărbătoare
Ai începe să te dezbraci,
Dacă ai şti cât de mult îmi
placi...
Te-ai dezbrăca de iarna hapsână
La mine în suflet. De mână,
M-ai purta pe câmpii de vise
Cu ferestre în ramuri deschise
Pe când eu, cu privirea senină,
Sânul, ţi-aş căuta, cu lumină
Ca un prunc năzdravan, aş bea,
Căldura din inima ta...
Apoi, în ochiul tău uimitor de
frumos
Aş putea să mă-mprăștii pe jos
Ca iarbă de dor înverzită
Numai să-ţi fiu, numai să-mi fii:
iubită...
Dacă ai şti cât de mult îmi
placi...
Ai începe să te dezbraci...
Primăvară dorită, rugată, visată
Te dor sânii sub bluza curată?
Îi văd, îi simt mustind a lumină
În bluza ta uimitor de senină...
Eliberează-ţi farmecul şuvoi
Ca de la mine la Noi
Să nu mai fie decât o treaptă
În faţa porţii ce-așteaptă
Să-mi vină lumina întâia oară
Din sânul tău... primăvară...
S-o simt pe brațe, pe buze, în
copaci
Când tu te dezbraci,
Când tu te dezbraci...
Dacă-ai şti cât de mult îmi
placi..
03.03.2016
Ora 3.33
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vâ mulțumesc ....