Bună dimineața, floare de iubire

Nu mai eşti o floare cum ai fost odată?

Nu mai porţi pe spate părul despletit?

Dar la mine-n suflet văd că pui să bată

Dorul tău năstruşnic, gata întinerit.

Mâna ta, azi, poartă cicatrici ciudate

Plugul neputinţei sufletul ţi-a frânt.

Îți aduci aminte, clipe înmiresmate

Cum visai odată s-aduci pe pământ?

Nu eşti fericită, te curmă-o durere,

Inimă te simte într-un cuib forţat.

Pe mine mă arde că stai în tăcere

Şi pui fericirea pe un ram uscat.

Am să rog o frunză la tine să bată

În geamul iubirii chiar la balama.

Deschide fereastra şi un vis de fată

Va-nflori, frumoaso, în privirea ta.

Îţi cere alunul floarea când îşi lasă:

Aruncă-n oceane supărarea grea!

Lebădă duioasă, cheamă-mă la masă

Şi-ţi ofer din palmă primăvara mea!

Tu să-ntinzi mânuţa; o privighetoare

Voi pune din pieptu-mi pentru tine, zău.

Sufletu-mi de floare îl îmbrac în soare

Şi-l aduc să doarmă la piciorul tău!

Dă-mi un semn, frumoaso, vino la portiţă

Cu rochiţa albă când florile plâng

Dar să-ţi faci codiţă, ca o ştrengăriţă,

Şi s-o laşi să curgă peste sânul stâng.

Să iei seama bine când împletești părul,

Primăvara-și cerne mugurii duioşi.

Două flori albastre care îngână cerul

Să legi pe codiță: ochii mei frumoși.

Salut fericirea chiar din depărtare

Îmi inundă fiinţa într-un ritm nebun.

Tu în ghem adună firul de întristare

Şi-un salut romantic lasă-mă să-ţi spun:

Bună dimineaţa, preafrumoasă floare,

Hai, deschide-ţi, tandru, inima un pic

Eu la tine-n suflet am picat din soare

Şi din patul moale: nu mai mă ridic!

28.03.2016

3.30