Dor de-o frunză verde

Motto:

Tu-mi ești frunza din cuvânt

Fară tine eu ce sunt?

Sufletul mi-e plin de sânge,

De pe frunze ruginii

Inima în mine plânge;

Al cui sunt de nu mai vii?

Sub o piatră funerară

Pot să stau veacuri târzii,

Dar întreb bruma de seară:

A cui eşti de voi muri?

Se ridică munţii-n cer,

Ca un stol de nori plutesc,

Dacă toamna-n frunze pier

Vara-n muguri mă ivesc!

Doruri albe de mătasă

Aşteaptă să le trezesc,

Lasă-mă, frunză frumoasă,

Lasă-mă să-ţi mulţumesc!

Ud şi trist e cerul, blană,

Cu steluţele-n picare,

În genunchi, ca la icoană,

Lasă-mă să-mi cer iertare!

Sau măcar într-o simţire

Unei lacrimi, când visez,

Lasă-mă, plin de iubire,

Cu-a ta frunză s-o botez!

Apoi, pe banchiză în pustiu

Pot să fiu hrană la foci.

Dar cui rămâi de nu mai viu?

Al cui sunt de nu te întorci?

27.11.2011